Costin D. Neniţescu

Părintele chimiei organice româneşti

Data și locul nașterii

15 Iulie 1902, Bucureşti

Data și locul morții

29 Iulie 1970, Buşteni

Educație

• 1910 - susţine examenul general la Școala de Băieți nr. 9 din Bucureşti. Termină apoi cursul primar la şcoala Evanghelică din Bucureşti. Cursul superior îl urmează la Liceul Gh. Lazăr din Bucureşti.
• 1920- 1921 studiază la ETH Zϋrich (aici a avut ca profesori pe Peter Debye (Laureat al Premiului Nobel în 1936) şi Hermann Staudinger (Laureat al Premiului Nobel în 1939))
• 1925- absolvă facultatea de Chimie din Mϋnchen (cu menţiunea foarte bine) unde efectuează şi lucrarea sa de doctorat sub conducerea lui Hans Fisher, mentorul său ştiinţific şi laureat al Premiului Nobel (1930)

Activitate

• Primeşte numeroase premii, printre care, medalia comemorativă August-Wilhelm von Hofmann, una din cele mai prestigioase medalii ştiinţifice, ca o recunoaştere a lucrărilor sale asupra reacţiilor Friedel-Crafts în seria alacanilor şi alchenelor, a contribuţiilor sale la chimia ciclobutadienei şi ciclooctatetrienei şi a chimiei ionilor de carboniu, care i-au adus recunoaştere şi preţuire mondială, pentru cercetările sale asupra eliminărilor, adiţiilor şi reacţiilor de oxidare care au stimulat multe alte lucrări, ca şi pentru strădaniile sale continue pentru relaţii ştiinţifice internaţionale şi în special cu chimia germană.
• În 1933 a propus o reacţie de transformare a normal-alcanilor în izoalcani, la cald (50-100o C), sub acţiunea clorurii de aluminiu umede. Reacţia a fost aplicată ulterior pe scară largă în SUA fiind folosită la sinteza izooctanului (hidrocarbură care are C.O.=100).
• A observat pentru întâia dată rolul esenţial al unui cocatalizator (urme de apă) în reacţia de izomerizare a cicloalcanilor în prezenţa clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscută astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“).
• Este autorul celebrelor tratate de Chimia Organică şi Chimia Generală, cărţi după care au învăţat generaţii întregi (şi continuă să mai înveţe). De altfel singurele tratate româneşti de chimie aflate la un nivel cu cele occidentale şi traduse în mai multe limbi străine.

Povești care ne merg la suflet

• C.D. Neniţescu fusese de mic stapânit de pasiunea pentru ştiinţe. El îşi organizase în podul casei sale un laborator de „fizico-chimice”. După mai multe strădanii reuşeşte să construiască un element galvanic care funcţiona! Este atât de încântat şi avântat încât prezintă redacţiei „Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor” descrierea acestei invenţii. Spre marea sa bucurie, lucrarea „Cum ne putem face singuri un element uscat” va fi tipărită în numărul din 31 mai 1916. Este prima lucrare ştiinţifică a lui Costin Neniţescu, la vârsta de 14 ani!
• Într-o experienţă în laboratorul său, tânărul Neniţescu, care avea atunci 17 ani, produce un incendiu din care scapă cu hainele parţial arse. Pedeapsa tatălui urmează prompt: Costin va merge la şcoală cu haina arsă şi cârpită.
• El spunea: „Ca să poţi să transmiţi ştiinţă trebuie să fii tu însuţi creator de ştiinţă sau cel puţin să te străduieşti să fii”.
Personalitatea lui Costin D. Neniţescu
• Costin Neniţescu a iubit extrem de mult viaţa şi munca. Într-o perioadă în care sănătatea îi crea probleme, scria: „...anii nu trec fără să lase urme; mi se părea că pierduserăm cam mult din puterea mea de muncă… sunt însă pe cale să elimin aceste defecţiuni şi sper să regăsesc un echilibru suportabil. Este prea frumos şi mai sunt multe lucruri de făcut”.
• El putea fi găsit zilnic, de dimineaţă până seara în laborator. În ultimii ani când, după infarct miocardic, starea sănătăţii îi ridica probleme, lucra mai mult acasă, dar venea în fiecare zi, la prânz şi spre seară în laborator şi discuta cu fiecare colaborator.

Autori

  • Tataru Viorel
  • Pintilie Andrei

Bibliografie

  • Balaban, M. Banciu(1995), „Costin D. Neniţescu - Viaţa şi opera”, Bucureşti, Editura Academiei Române.