Nicolae Tonitza

Pictorul copiilor

Data și locul nașterii

13 Aprilie 1886, Bârlad

Data și locul morții

26 Februarie 1940, Bucureşti

Educație

• 1892 – Frecventează Şcoala primară de băieți nr.2 din Bârlad
• 1898 – Urmează Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu" din Bârlad
• 1902 – Urmează Academia de arte frumoase din Iaşi, într-unul din momentele ei cele mai înfloritoare fiind coleg cu Ştefan Dimitrescu (mai târziu Tonitza, Dimitrescu, F. Şirato şi O. Han vor forma „Grupul celor patru”) şi avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici şi Emanoil Bardasare. Nu va putea să își ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenţilor.
• 1908 – Urmează cursurile Academiei regale bavareze de arte frumoase de la Munchen, Germania
• 1909-1911 – Fără să-şi fi terminat studiile, călătoreşte în Italia şi Franţa şi rămâne pentru doi ani la Paris. Frecventează atelierul lui Pierre Laprade şi face studii după pictori celebri.
• 1911 – Se reîntoarce în ţară şi participă la expoziţia „Tinerimii artistice”
• 1912 – Termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”

Activitate

• 1901 – Desenează primele caricaturi politice în stilul lui Constantin Jiquidi
• 1913 – Primeşte comanda pentru pictarea bisericii de la Netezeşti
• 1915 – Este redactor la ziarul Iaşul.
• 1916 – Este profesor la suplinitor la Liceul Militar la Catedra de Desen liniar.
• 1916 – Expune la Bucureşti 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu.

Mai mult +

• 1921-1924 – Locuieşte la Vălenii de Munte. Devine redactor la revista Artele Frumoase.
• 1924 – Expune la Bienala din Veneția
• 1925 – Se retrage din asociaţia „Arta Română” și – împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu – întemeiază „Grupul celor patru”.
• 1928 – Împreună cu G. Petraşcu, F. Şirato, P. Iorgulescu - Yor şi Fr. Storck întemeiază Academia de Pictură şi Sculptură unde predă desen, pictură şi artă decorativă bizantină.
• 1925-1934 – Au loc repetate expoziţii ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929) unde primeşte marele premiu al juriului Expoziţiei Internaţionale, Amsterdam (1930), Bruxelles (1935).
• 1932 – Ilustrează cartea pentru copii „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu.
• 1933 – Ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iaşi, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu
• 1937 – Devine rector al Academiei de Belle Arte şi primeşte diploma de onoare la expoziţia de artă modernă şi contemporană.
• 1933-1934 – Pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Ştefan Luchian nu era pentru Nicolae Tonitza doar un artist printre alţii. El era cel pe care îl admira, îl lua ca exemplu, cel care îi era un fel de maestru spiritual şi cel căruia i-a legat pensula de mână atunci când scleroza multiplă l-a impiedicat pe zugrav să mai picteze. „I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte, căci boala i-a luat vigoarea degetelor şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător… Rezonanţele nebănuit de adânci ale unui suflet, încă viu, m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi – într-o cameră alătutată, în urma perdelelor groase am plâns, plânsul, sec al neputinţei mele detestabile.” (Viaţa şi opera lui Tonitza, Colecţia Pictori de geniu, Editura Adevărul). Tonitza spune că Luchian este singurul pictor român care l-a influenţat.
• „Copiii […] ne apar cu fermecătoarea lor inexperienţă, cu armonioasa lor dezordine, cu întraripata lor nedisciplină, cu spaima lor pentru tot ce le este impus prin tradiţie şi autoritate şi cu pasiunea lor pentru tot ce este lumină, pentru tot ce este mişcare slobodă, graţie şi joc, pentru tot ce este bucuria vieţii, pentru tot ce este dezinteresată înfrăţire cu semenii planetari sub egal milostivă sărutare a unui soare pe care foarte mulţi dintre ei curând poate nu-l vor mai vedea.” (Viaţa şi opera lui Tonitza, Colecţia Pictori de geniu, Editura Adevărul)

Autori

  • Serbeniuc Ruxandra Maria

Bibliografie

  • Viaţa şi opera lui Tonitza, Colecţia Pictori de geniu, Editura Adevărul

Legături utile