Constantin Noica

Un gânditor de performanţă

Data și locul nașterii

25 Iulie 1909, Vităneşti, Teleorman

Data și locul morții

4 Decembrie 1987, Păltiniş, Sibiu

Educație

• 1920-1924 – Elev al liceului “Dimitrie Cantemir”, Bucureşti
• 1924-1928 – Elev al liceului “Spiru Haret”, Bucureşti
• 1928-1931 – Studii de filosofie la “Facultatea de Litere şi Filosofie”, Bucureşti
• 1932-1934 – Bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei „Criterion“. Urmează cursuri la “Facultatea de Matematică“
• 1938-1939 – Specializare în Franţa, bursier la Sorbona
• 1940 – Îşi susţine doctoratul cu teza “Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou”

Activitate

Personalitate proeminentă a culturii române contemporane, Constantin Noica a publicat peste 60 de volume (lucrări originale, traduceri, ediţii îngrijite) şi a semnat, de asemenea, sute de articole şi eseuri în publicaţii interbelice dintre cele mai cunoscute.
• 1941-1944 – Referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin
• 1942-1943 –Editează, împreună cu C. Floru şi M. Vulcănescu, patru dintre cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de filosofie
• 1949-1958 – Are domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel
• 1958-1964 – Deţinut politic
• 1965-1975 – A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române
• Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormântat la schitul din apropiere.

Mai mult +

Opere antume
• 1927 – “O poveste” – debutul activităţii în revista “Vlăstarul” a Liceului “Spiru Haret” din Bucureşti
• 1934 – Mathesis sau bucuriile simple
• 1936 – Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant
• 1937 – De caelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individului
• 1937 – Viaţa şi filosofia lui Rene Descartes
• 1940 – Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou
• 1943 – Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a „Criticei Judecării“)
• 1944 – Pagini despre sufletul românesc
• 1944 – Jurnal filosofic
• 1962 – Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
• 1965 – Rândurile cuiva care n-a avut dreptate – în revista “Glasul patriei”
• 1969 – Douăzeci şi şapte de trepte ale realului
• 1969 – Platon: Lysis (un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri)
• 1970 – Rostirea filosofică românească
• 1973 – Creaţie şi frumos în rostirea românească
• 1975 – Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti
• 1976 – Despărţirea de Goethe
• 1978 – Sentimentul românesc al fiinţei
• 1978 – Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan
• 1980 – Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“)
• 1981 – Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filozofiei tradiţionale; Vol. II: Tratat de ontologie
• 1984 – Trei introduceri la devenirea întru fiinţă
• 1986 – Scrisori despre logica lui Hermes
Opere postume
• 1988 – De Dignitate Europae
• 1990 – Jurnal de idei
• 1990 – Carte de înţelepciune
• 1990 – Manuscrisele de la Câmpulung
• 1990 – Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru
• 1992 – Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
• 1992 – Eseuri de duminică
• 1992 – Introducere la miracolul eminescian
• 1993 – Carte de înţelepciune
• 1998 – “Echilibrul spiritual. Studii şi eseuri” (1929-1947)
• 2000 – “21 de conferinţe radiofonice”
Publicistică
• 1994 – “Semnele Minervei”, vol I, ediţie de Marin Bucur
• 1996 – “Între suflet şi spirit”, vol II, ediţie de Marin Bucur
• 2003 – “Moartea omului de mâine”, vol III, ediţie de Marin Bucur
• 2007 – “Despre lăutărism”

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• În 1938, asasinarea lotului Zelea-Codreanu îl determină pe Noica să-şi încalce programul ruperii de lume pentru a respecta un pariu pierdut şi începe să se implice politic susţinând în articole de presă mişcarea legionară. Este momentul care va isca o dramă cu efecte vizibile abia peste douăzeci de ani şi cu rezultate nefaste pentru cultura română.

Mai mult +

• În 1947, Noica, împreună cu Eliade şi Cioran sunt trecuţi în opusurile comuniste ca autori interzişi, moment în care, la înţelegere cu soţia lui, Wendy, divorţează în ideea de a-şi feri familia de necazurile care se vor abate asupra tuturor familiilor “asupriţilor de clasă”. Astfel, după divorţ, soţia împreună cu copii să plece în Anglia pentru a nu rămâne muritori de foame în Bucureşti. Lucru care s-a întâmplat de altfel, prin interzicerea familiei lui Noica să părăsească ţara.
• Constantin Noica îşi alege domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, unde a trăit predând copiilor din familiile înstărite meditaţii de matematică, franceză, engleză pentru a supravieţui.
• În 1955, după 8 ani de nesiguranţă, teamă, frig şi foame, Wendy Muston, fosta soţie a lui Constantin Noica îşi recâştigă cetaţenia britanică şi părăseşte ţara împreuna cu cei doi copii, Alexandra şi Răzvan.
• În decembrie 1958, Noica este ridicat forțat de la domiciliul din Câmpulung şi depus în arestul de la Piteşti, după o percheziţie în urma căreia au fost confiscate scrisori, manuscrise, lucrări bătute la maşină, caiete cu conţinut filozofic. Anchetatorii nici nu ştiau ce se urmăreşte, direcţiile anchetei schimbându-se pe parcurs în funcţie de ordinele primite.
• Prin sume de peste o mie de dolari de persoană, acestea puteau fi răscumpărate. Când au auzit cei din Londra numele lui Constantin Noica, în urma consultării unor liste, au cerut suma de zece mii de dolari. Suma s-a strâns, însă cu întârziere și nu a putut fi răscumpărat.
• Fiul lui Noica, părintele Rafail, nu a fost lăsat de mama şi sora sa să participe la înmormântare, de teama unor scenarii comuniste. Câtă dreptate au avut în acest gest se dovedeşte prin interesul pe care securitatea îl poartă – până în 1989 – faţă de cine vine la mormântul său cu floare.

Mai puțin -

Autori

  • Enache Patricia Raluca
  • Huţanu Iulia Teodora

Bibliografie

  • Albu, Gabriel - Noica: omul paideic. În: Paideea, nr. 2,1994, pp. 48-49;
  • Diaconu, Marin - Constantin Noica de la biografie prin viaţă către operă. În: Viaţa românească, 1994, pp. 25-27
  • Ştefănescu, Alexandru - Constantin Noica. În: România literară, nr. 42 (23-29 oct. 2002), pp. 10- 11
  • Pagini despre sufletul românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991, 2000

Legături utile

Cei 22 sau cultura de performanţă