Anton Pann

„Finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”

Data și locul nașterii

1793, Sliven, Bulgaria

Data și locul morții

2 Noiembrie 1854, Bucureşti

Educație

• Anton Pann, a fost în general un autodidact. Nu era instruit, dar din familie şi din peregrinările sale cunoştea bine limbile română, greacă, bulgară, turcă şi rusă.
• 1812 – Se înscrie „ca auditor” la „şcoala de muzichie” deschisă de Dionisie Fotino, „scriitor erudit şi compozitor muzical”, cunoscător perfect al muzicii orientale.
• 1816-1819 – Îşi face studiile timp de doi ani la şcoala lui Petru Efesiul, care funcţiona pe lângă biserica Sf. Nicolae Şelari. În tipografia lui Petru Efesiul va învăţa şi meşteşugul tiparului.

Activitate

• 1806 – moare tatăl său; începe războiul ruso-turc, iar cei doi fraţi ai săi pleacă la război; Anton Pann şi mama sa pleacă în nordul Dunării şi se stabilesc la Chişinău. Aici, Anton Pann intră în corul bisericii mari din Chişinău.
• 1812 – pleacă împreună cu mama sa la Bucureşti. Devine paracliser la biserica Olari, apoi cântăreţ la biserica „Cu Sfinţi”.
• 1819 – Scaunul arhieresc din capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care iniţiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieţii eclesiastice. La numai 23 de ani, Anton Pann este numit de mitropolitul Dionisie Lupu în comisia pentru traducerea cântărilor bisericeşti din greceşte în româneşte. Ajunge director al tipografiei şi tipăreşte un Axion în româneşte.

Mai mult +

• 1826 – Este dascăl la o şcoală aflată sub patronajul episcopiei din Râmnicu-Vâlcea şi cântăreţ la biserica „Buna Vestire”. Dă lecţii de muzică maicilor de la “Mănăstirea Dintr-un Lemn” de lângă Govora.
• 1830 – Este „psalt învăţător de copii în arta muzichiei". Tipăreşte Versurile muziceşti (cântece de stea) şi Câteva versuri politiceşti (cântece de lume).
• 1831 – Scrie Poezii deosebite sau Cântece de lume. Publicată înainte cu două decenii de Poeziile populare ale lui Vasile Alecsandri, cartea conţine peste 200 de melodii diferite, unele compuse de Anton Pann, altele luate din muzica lăutărească a timpului, o parte de influenţă orientală, iar altele de influenţă apuseană; 25 dintre acestea sunt melodii populare.
• 1832 – Scrie Îndreptătorul beţivilor.
• 1834 – Apare Hristoitia, cuprinzând reguli de bună purtare.
• 1837 – Publică Noul Erotocrit.
• 1840 – Apare Sfânta Evanghelie, „cu o binecuvântare a preasfinţitului episcop Neofit Râmnicu”.
• 1841 – Apar Fabule şi istorioare, apoi Noul Doxastar.
• 1842 – Ocupă catedra de cântări bisericeşti de la Seminarul Mitropoliei
• 1843 – Devine proprietar de tipografie. Cărţile editate aici poartă inscripţia “În tipografia lui Anton Pann”.
• 1845 – Apare Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică.
• 1846 – Apar Poezii populare; Irmologhiu sau Catavasier; Epitaful sau slujba înmormântării domnului nostru Isus Hristos.
• 1847 – Apare Culegere de proverburi sau Povestea vorbii.
• 1848 – Apare Dialog în trei limbi, ruseşte, româneşteşsi turceşte, cu text pe trei coloane paralele, un fel de ghid de conversaţie.
• 1850 – Tipăreşte Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadam apoi Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, veritabilă „antologie a dragostei“.
• 1851 – Tipăreşte O sezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu
• 1853 – Tipăreşte Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.
• 1854 – Scoate Culegere de poveşti şi anecdote

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• În poemul „Epigonii” Mihai Eminescu îl numea „Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”.
• Anton Pann este creditat ca autor al melodiei imnului naţional al României „Deşteaptă-te române”. Totuşi melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile poeziei sale „Un răsunet” era cunoscută în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Textul poeziei însoţit de notaţii muzicale apare pentru prima dată în manuscrisul lui Gheorghe Ucenescu.
• „Mugur, mugurel” este un cântec popular românesc, care circula pe la anul 1800. Era un cântec revoluţionar, dar în manuscrisele lui Anton Pann, acesta a schimbat versurile publicând o variantă „pe placul boierimii”. Formaţia „Anton Pann” interpretează acest cântec, păstrând versurile originale şi melodia consemnată de Anton Pann.
• „Cântareţul de giumbuşuri, lautarul literar al petrecerilor, ghiduşul de ietacuri, amorezatul care caută la ferestruicele căsuţelor de mahala, prinzând ceasul când lipseşte respectivul jupân, tovarăşul ceasurilor de veselie ale preoţilor, dascălilor, ţârcovnicilor, cărora li zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din plăcuta slujba a Satanei” - aşa era descris Anton Pann de către Nicolae Iorga.
• În spectacolul său „Mahalaua mon amour”, Tudor Gheorghe a reînviat vechi melodii lăutăreşti. Iată cum l-a prezentat pe Anton Pann „Doamnelor, domnilor, e o onoare pentru mine să vă cânt acum o manea! Bine, o manea scrisă, şi muzica, şi versuri, de un manelist celebru: Anton Pann. Nu va închipuiţi că am dat în mintea elitei române, care petrece cu manele. Nu, nu, m-am păstrat. Fiţi atenţi ce frumuseţe de cântec, manea, manea! Cred că Anton Pann a avut influenţă extraordinară în inocularea cântecului ăsta de mahala. Spitalul Amorului, cu muzica lui bizantină şi orientală s-a dus uşor, lăutarii au prins-o imediat, că era văitarea asta a lor, şi a prins în mahala. Şi probabil că el ar fi tatăl muzicii de mahala.”
• Anton Pann reprezintă Poetul popular prin excelenţă. El scrie pentru popor, pe care-l face să râdă şi să plângă şi căruia îi vorbeşte limba. Nu e instruit dar e original; îşi caută subiecte ,,în jurul casei şi nu în jurul lumii”. (Dimitrie Bolintineanu, într-o scriere informativă despre Ţările Române, destinată publicului francez)

Autori

  • Stan Radu-Andrei

Legături utile