Dan Hatmanu

Pictor şi grafician român

Data și locul nașterii

31 Octombrie 1926, Scobinţi, judeţul Iaşi

Educație

• 1945-1950 – Institutul de arte din Iaşi; i-a avut ca profesori pe Corneliu Baba şi Ion Irimescu
• 1960 – Obţine prin concurs bursa „Nicolae Grigorescu” a Academiei Române şi astfel studiază la Academia I. E. Repin din Leningrad (1963) şi la Academia liberă din Paris (1965)
• 1964-1965 – Institutul Internaţional de Studii Pedagogice din Sèvres

Activitate

• A câştigat numeroase premii printre care se numără Premiul al II-lea la Festivalul internaţional al Tineretului (Varşovia, 1955); Medalia de argint la Festivalul internaţional al Tineretului (Moscova, 1957); Premiul internaţional Colosseum, decernat de Centro d'Arte e Cultura Nuova Figurazione (Roma, 1979).
• A participat la multe expoziţii de grup şi colective dintre care cele mai importante sunt: 1954 - Bienala din Veneţia; 1958 - Praga, Sofia, Teheran, Moscova; 1959 - Budapesta, Viena, 1962 - Cairo, Atena, Paris, Ankara, Istanbul; 1974 - Tokio, Osaka; 1975 - Skopje, Havana; 1977 - Lisabona, Praga; 1981 – Viena; 1985 - Stuttgart, Veneţia, Perugia.
• 1984-1990 – A avut o carieră universitară la Conservatorul George Enescu din Iaşi, unde a deţinut şi funcţia de rector.
• A realizat ilustraţii de carţii la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbaşa, Petru Prânzei şi Valentin Ciucă.
• 2006 – Publică un volum autobiografic, Amintiri în timp.

Povești care ne merg la suflet

• Dan Hatmanu a pictat la Şcoala din Scobinţi, unde părinţii săi au fost dascălii, iar el învăţăcel, o frescă istorică denumită „Continuitate“: „Eu m-am născut chiar în acea şcoală. Fresca pe care am realizat-o povesteşte istoria patriei. Mai intâi am schiţat un proiect, i-am adunat pe oamenii din sat la şcoala şi i-am rugat să-şi spună părerea… La început oamenii s-au sfiit să-şi spună opinia. Când dialogul s-a mai închegat, unul dintre săteni a propus ca printre oştenii lui Ştefan cel Mare, înfăţişaţi în frescă, să mă pictez şi pe mine. Am dat curs propunerii… Am simţit nevoia ca în şcoala în care părinţii mei i-au învăţat pe atâţia copii istoria neamului, eu să continui, cu mijloacele mele, lecţia lor. La dezvelire, care a avut loc în 1975, a venit multă lume şi a fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea“. Din păcate, ani mai târziu, într-o perioadă de contestare a trecutului, fresca a fost distrusă.
• Corneliu Baba a descoperit, cu peste 60 de ani în urmă, în Dan Hatmanu un talent despre care avea să afirme că se naşte la o sută de ani o dată, un artist care – ca şi maestrul său – poartă în sine „viciul portretului”. (Constantin Coroiu)

Mai mult +

• Corneliu Baba: „... ne bucurăm de verva, ingeniozitatea şi mai ales de surprizele unghiului întotdeauna interesant sub care ştie să vadă fiecare fapt divers pe lângă care alţii trec indiferenţi. Este o calitate de pictor, aceea de a putea sesiza ceea ce este interesant, amuzant sau tragic, în amănuntul divers, plin de omenesc, al vieţii cotidiene, mai ales acolo unde nimeni nu vede nimic. Este o virtute a artistului şi încă una ce nu se întâlneşte prea des.”
• Georges Bourdeille (1965) Paris: “Dan Hatmanu reînnoieşte imaginea Parisului pe care fiecare francez o poarta în sine.”
• „Dan Hatmanu, mare artist în arta picturală, nume sonor în arta plastică românească, este după părerea mea unul dintre cei mai însemnaţi pictori contemporani şi cel mai vrednic urmaş al lui Corneliu Baba şi Ciucurencu.” (Ion Irimescu)
• Ion Frunzetti (1980): „... Hatmanu ni se automărturiseşte cu locuri (Leningrad, Paris, Iaşi, Scobinţi) şi cu chipuri de oameni. Toate, în pictura şi grafica lui, nu sunt decât simbolurile aproximative lăuntrice, cu care n-am avea cum lua contact altfel, de care n-am şti de nu le-am pune pentru noi să cânte, să ne cânte ritmurile şi melosul timpului său interior.”

Mai puțin -

Autori

  • Pescaru Victor

Legături utile