Constantin Ion Parhon

Neurolog şi psihiatru, fondatorul Şcolii de Endocrinologie

Data și locul nașterii

15 Octombrie 1874, Câmpulung Muscel, jud Argeş

Data și locul morții

9 August 1969, Bucureşti

Educație

• Studiile secundare le-a efectuat la Focşani, Buzău şi la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, unde şi-a obţinut diploma de bacalaureat în 1892
• Studiază la Facultatea de Medicină din Bucureşti, iar în anul 1900 devine doctor în medicină cu teza „Contribuţiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”

Activitate

Activitate științifică
• Profesează ca medic la Spitalul Rural Rallet din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1912).
• Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iași (1913-1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933-1940 și 1944-1958). În paralel cu activitatea didactică își continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917-1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930-1940).
• Din 1949, este director al Institutului de Endocrinologie şi, paralel, director al Institutului de Geriatrie din 1952, ambele funcţii ocupându-le până în 1957.
• În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române și în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie.
• În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele „C. I. Parhon”. Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul Colentina. Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici St. Vincent du Paul, din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului.
• A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară și R.D.G, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga.
• Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacție al revistelor Folia neurobiologică și Revue française d'endocrinologie.

Mai mult +

Activitate politică
• Constantin Ioan Parhon a fost atras de ideile socialiste încă de tânăr. Pe 1 mai 1917, la Iaşi, alături de Nicolae Lupu şi Grigore Iunian, fondează Partidul Muncii. Pe 25 decembrie 1918, această formaţiune politică a fuzionat cu Partidul Ţărănesc. În anul 1921, s-a fondat Partidul Comunist Român. Împreună cu câţiva colegi din PNŢ, s-a alăturat noului partid, exponent al ideologiei marxist-leniniste.
• Parhon nu a avut o activitate politică notabilă până la venirea comuniştilor la putere. În anul 1946, este ales preşedinte al Asociaţiei Române pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică (ARLUS). De asemenea, va fi ales deputat de Maramureş la alegerile din 19 noiembrie 1946. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri în stat de către comunişti şi lichidarea oricăror forme de opoziţie faţă de noul regim.
• Pe 30 decembrie1947, regele Mihai I a fost silit să abdice şi a fost proclamată Republica Populară Română. Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, care număra un preşedinte, Constantin Ion Parhon, şi 4 vicepreşedinţi.
• I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste.
Publicații
• „Secrețiile Interne ” (1909) – scrisă în colaborare cu Moise Goldstein
• „Manual de endocrinologie” (3 vol., 1945 - 1949) – în colaborare cu Moise Goldstein și Ștefan Milcu
• „Bătrânețea și tratamentul ei” (1948)
• „Biologia vârstelor” (1955)
• „Opere alese ” (5 vol., 1954-1962)

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

La un moment dat, C.I.Parhon spunea caracterizându-și viața :
Socotesc că o formație sufletească echilibrată se dezvoltă din armonia dintre lectură și viață, dintre învăţământul teoretic și experiență. Experiența mea de viață a fost de la început bogată. Am trecut prin mai multe orașe, prin mai multe medii, prin mai multe școli. Și am avut tăria și perseverența, despre care vorbește naturalistul francez Cuvier, ca "prin studiu și atenție să alungi dezgustul pe care ți-l inspiră un vierme, pentru a putea analiza astfel viața și ființele, chiar cele mai puțin simpatice.”

Autori

  • Gherman Karina

Bibliografie

  • Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 546-547 ISBN 973-99321-7-7
  • Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 69-72 ISBN 973-8200-49-0
  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)

Legături utile