Maria Filotti

O stea în lumea teatrului

Data și locul nașterii

9 Octombrie 1883, Batogu, Brăila

Data și locul morții

5 Noiembrie 1956, Bucureşti

Educație

• Urmează ciclul primar în Brăila, văzând în acestă perioadă şi prima piesă de teatru, „Păunaşul codrilor”. Astfel, i se aprinde în suflet scânteia ce o va duce pe marile culmi ale teatrului.
• După absolvirea cursului primar, în anul 1895, este înscrisă ca internă la o instituţie particulară, „Şcoala secundară de fete”
• Examenul de bacalaureat l-a susţinut la comisia instituită la liceul „I. C. Massim”, la secţia clasică, încheind cu o dizertaţie cu tema „Opera politică şi literară a lui Dumitrie Cantemir”. Preşedintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ştefan Sihleanu, oarecum rudă prin alianţă cu Maria Filotti, director al Teatrului Naţional Bucureşti în acea perioadă.
• Pleacă la Bucureşti şi se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie, şi totodată la Facultatea de drept, dar Ştefan Sihleanu a determinat-o să încerce şi la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică.
• La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena şi care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Naţional din Iaşi, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru.
• Renunţă la studiile de drept, căci îşi dăduse seama că nu va avea niciodată curajul să înfrunte vijelioasele lupte din pretoriul justiţiei spre a fi o „apărătoare a văduvei şi a orfelinatului”.
• Cu ajutorul profesoarei sale Aristizza Romanescu, care a reuşit să o prindă pe Maria în mrejele teatrului, eleva ajunge la ultimul an de Conservator (1905-1906) şi dă examenul de absolvire cu „Fedra”, pregătind şi cu maestrul Nottara piesa „Fraţii” şi piesa „Fântâna Blanduziei". Examenul l-a dat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, unde păşea pentru prima dată.
• În primăvara anului 1906, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Naţional din Iaşi, şi semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va muta şi cu ultimul an de studii la Facultatea de litere din Iaşi.

Activitate

• La sfârşitul primului an de studii, în vara anului 1904, Aristizza Romanescu i-a propus Mariei să joace alături de ea într-o serie de spectacole pe care vroia să le dea în turneu. Acest turneu a constituit propriu-zis pentru viitoarea artistă debutul său pe scenă, jucând pe Silvia din „Suprema forţă” şi rolul Giocondei din „Gioconda” lui D’Annunzio.
• În 1905 a făcut alt turneu cu Petre Sturza, jucând în piesa lui Giacosa, „Ca frunzele”, şi apoi unul cu Petre Liciu. Acesta i-a ţinut loc maestrei Aristizza atunci când aceasta îşi luase un concediu mai lung, astfel că Maria a fost nevoită să joace numai comedii, farse pe care ea le credea puerile, neverosimile.
• După susţinerea examenului de absolvire, actriţei îi este propus de Alexandru Davila (directorul Teatrului Naţional) sa fie angajată la Naţional, însă refuză deoarece semnase cu Haralamb Lecca un contract pentru o stagiune la Teatrul Naţional din Iaşi începând cu 1 septembrie 1906.
• La Iaşi, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut „În lumea mare" de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din „Fântâna Blanduziei”, într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în faţa Teatrului Naţional. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din „Victimele legii", Germaine din „Banii" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din „Jucătorii de cărţi", de H. Lecca, Thomry din „Martira", de Jean Richepin, Heriette din „Două orfeline", „Vijelia", de Bernstein, şi Nelly Rosier din „Stafia bărbatului".

Mai mult +

• Agatha Bârsescu, aflată la apogeul triumfurilor sale memorabile a venit la Iaşi să dea câteva spectacole şi o angajează pe Maria Filotti pentru un turneu în toată ţara, în cursul căruia a jucat pe Lady Milford din „Intrigă şi iubire” de Schiller, apoi în „Magda” de Sudermann şi în „Eva” de Voss.
• În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemată la Bucureşti pentru semnarea contractului cu Teatrul Naţional. A debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din „Răzvan şi Vidra" de Haşdeu.
• În regia lui Notarra, a jucat în piesa lui Schiller, „Don Carlos”, rolul Elisabetei de Valois. La 2 februarie 1909 joacă în memorabila premieră a piesei „Apus de soare”.
• La 19 februarie 1909 afişul Teatrului Naţional anunţa, pentru reintrarea doamnei Aristizza Romanescu, „Suprema forţă”, piesă în care Maria Filotti o întruchipa pe Irina Lorian, un rol de cochetă.
• La 7 martie 1909, Maria a jucat ultimul său rol în stagiunea lui Davila, iar pe 9 aprilie stagiunea s-a închis.
• Primeşte o bursă de studii şi pleacă la Viena. Vizitează Viena, apoi pleacă la München şi apoi la Paris. Ziua umbla prin muzee, pinacoteci, iar seara mergea regulat la teatru.
• La începutul anului 1919, Lucia Sturza Bulandra i-a cerut Mariei să o suplinească câteva luni la catedra sa de la Conservator, lucru care s-a întâmplat şi în lunile martie-mai 1920.
• În toamna anului 1921, directorul Conservatorului îi oferă Mariei un post la catedra de „mimică”. Deoarece nu exista niciun precedent în această direcţie, Maria a fost nevoită să cerceteze o întreagă bibliografie a problemei.
• În anul 1926, Maria cere scoaterea catedrei de mimică la concurs şi a prezentat ca lucrare scrisă pentru acest concurs „programul analitic pentru cursul de mimică”. În mod practic, cursul de mimică pentru toţi elevii Conservatorului a dispărut astfel, după câţiva ani de existenţă.
• Din 1926 a făcut parte din comitetul Sindicatului (prima formă de organizare a artiştilor din teatrele de operă şi proză), prezidat de Aristide Demetriade. În 1929, Demetriade lasă mai departe conducerea Sindicatului în seama vicepreşedintelui Ionel Ţăranu. Acesta demisionează în 1930, iar în locul său comitetul o alege ca vicepreşedintă pe Maria Filotti. Ea are sarcina de a conduce Sindicatul, în strânsă unire şi înţelegere cu Demetriade. Venind războiul, sediul Sindicatului este năruit, la conducere aflându-se Ion Livescu.
• În cadrul Societăţii Universale de Teatru, Maria Filotti pleacă în 1934 la Moscova, iar la întoarcere un ziar îi cere să îşi scrie impresiile.
• În 1937, Congresul Societăţii Universale de Teatru a avut loc la Paris, unde România a participat cu trei comunicări. Aici, Maria Filotti a înfăţişat „Aspectele stagiunii teatrale româneşti”.
• În stagiunea 1940-1941, a avut colaborarea unui mănunchi de actori din care făceau parte Timică, Vasiliu-Birlic, Silvia Dumitrescu, Nora Piacentini, Mişu Fotino, Mircea Şeptilici.
• Din 1942 până în 1945 Maria a avut pe lângă prezenţa unora dintre cei de sus şi norocul de a-l avea alături de ea pe V. Maximilian. Colaborarea cu acesta a început incidental cu „Secretara tatii”.
• În ultima sa stagiune, stagiunea 1955-1956 aceasta a interpretat-o pe Matilda din „Patriotica română” de Mircea Ştefănescu la Teatrul C. Nottara.
• În cursul a cincizeci şi doi de ani de activitate teatrală, Maria Filotti a interpretat 172 de roluri (fără a socoti reluările) în 167 de piese. Dintre acestea sunt 62 de roluri în 58 de piese româneşti, dintre care 45 create de Maria Flotti.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romîne, actriţei Maria Filotti i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”.
• În 1954, când Maria a împlinit cincizeci de ani de la prima sa apariţie pe scenă, aceasta a primit Ordinul Muncii ce însemna preţuirea îndelungatei sale activităţi, dar şi semnul că tot ceea ce făcuse nu fusese în zadar, că munca dârză şi necontenită îşi află în cele din urmă recunoaştere şi răsplată.
• Din prima sa călătorie în străinătate, pe lângă multitudinea de impresii şi experienţe a adus şi o amintire concretă: o cutie de machiaj, de forma unei mici valize ce putea cuprinde tot bagajul necesar unui actor. Cutia a fost purtată de actriţă de-a lungul a cincizeci de ani de carieră, pe multe meleaguri şi prin cabinetele multor teatre. Bietul său înveliş poartă povestea carierei Mariei Filotti şi urmele nenumăratelor greutăţi cărora cutia de machiaj a fost fără voie, o martoră tăcută şi îndatoritoare.
• Maria Filotti este mama scriitorului şi producătorului Ion Filotti Cantacuzino şi bunica actorului Şerban Cantacuzino.
• Teatrul din Brăila poartă numele Mariei Filotti din 1969.
• „Dacă ar fi să reîncep viaţa şi ar fi să aleg între munca istovitoare de teatru şi o viaţă tihnită şi îmbelşugată, ce-aş alege? Am răspuns: ‹‹Între teatru şi comorile lumii…aş alege teatrul››” – Maria Filotti

Autori

  • Budescu Diana

Bibliografie

  • Maria Filotti – Am ales teatrul, Editura pentru literatură, 1961

Legături utile

FONOTECA DE AUR – Cocoşatul de la Notre-Dame, de Victor Hugo (1956)
În distribuţie: Maria Filotti, Emil Botta, Radu Beligan, Constantin Brezeanu, Carmen Stanescu-

Alexandr Nicolaevici Ostrovski – Rămâne în familie (1965) (partea I)
În distribuţie: Alexandru Giugaru, Maria Filotti, Coca Enescu, Sonia Cluceru, Ion Lucian, Iordanescu Bruno, Maria Burbea, Florica Demion, Toma Dimitriu, Tony Buiacici, Radu Beligan, Florin Stroe

Alexandr Nicolaevici Ostrovski – Râmâne în familie (1965) (partea a II-a)