Onisifor Ghibu

Unul dintre fondatorii şcolii româneşti de pedagogie, militant pentru Unire

Data și locul nașterii

31 Mai 1883, Săliştea, Sibiu

Data și locul morții

31 Octombrie 1972, Sibiu

Educație

• În Săliştea face şcoala primară.
• 1894-1900 – Studiază la Liceul de stat din Sibiu şi apoi la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov (1900-1902)
• 1902-1905 – Începe studiile universitare la Institutul Teologic Sibiu;
• 1905-1909 – Continuă studiile la Universitatea din Bucureşti, în Budapesta, în Strasbourg şi în Jena.
• 1909 – Obţine doctoratul în filosofie şi pedagogie în cadrul Universităţii din Jena.

Activitate

• 1910-1914 – Este inspector şcolar primar ortodox pentru şcolile din Transilvania, fiind în paralel profesor de pedagogie la Institutul teologic din Sibiu (1910-1912).
• 1914-1916 – Se refugiază în Bucureşti şi, împreună cu Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, participă la o amplă campanie pentru intrarea României în război alături de Antanta. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte.
• 1916-1918 – După ocuparea Bucureştiului în 1916 şi refugierea profesorului cu familia la Iaşi şi apoi la Chişinău, acesta porneşte acţiuni revoluţionare basarabene.
• 1918 – Preia funcţia de secretar general în Consiliul Dirigent şi de deputat în Marele Sfat al Transilvaniei.
• 1919 – Este ales membru corespondent al Academiei Române.
• 1919-1945 – Se ocupă de organizarea Universităţii din Cluj, devenind profesor titular de pedagogie la Facultatea de Litere
• 1945 – A fost internat timp de peste 8 luni în lagărul din Caracal, de către autorităţile comuniste, pentru activitatea sa naţionalistă, antirevizionistă şi antisovietică.
• Pe 10 decembrie 1956 este arestat din nou şi condamnat la 2 ani de închisoare pentru că „a întreprins acţiuni împotriva regimului democrat popular al RPR”, fiind eliberat la 13 ianuarie 1958.

Mai mult +

Opera antumă
Opera antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia şi educaţia, problemele şcolare, unirea celor două biserici româneşti, politica religioasă şi minoritară a statului român faţă de politica duşmănoasă şi revizionistă a unor organizaţii laice şi călugăreşti, problemele basarabene. Dintre cele peste 100 de lucrări publicate amintim: „Limba nouălor cărţi bisericeşti” (1905), „O călătorie prin Alsacia şi Lorena, Ţara şi şcolile ei” (1909), „Cercetări privitoare la situaţia învăţământului primar şi la educaţia poporală”, „Despre educaţie” (1911), „Şcoala românească din Ungaria” (1912), „Din istoria literaturii didactice româneşti”, „Universitatea din Cluj şi institutele ei de educaţie” (1922), „Universitatea românească a Daciei superioare” (1924), „Portrete pedagogice” (1927), „Contribuţiuni la istoria poeziei noastre populare şi culte” (1934), „Picu Pătruţ din Sălişte”, „Prolegomenă la o educaţie românească” (1941)
Opera publicată postum
Prin grija în special a fiilor săi, Octavian şi Mihai Ghibu, s-au publicat postum, manuscrisele rămase după moartea lui Onisifor Ghibu. Între acestea menţionăm „Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut” (Dacia, 1974), „Pentru o pedagogie românească” (EDP, 1975), „Pe baricadele vieţii. Anii mei de învăţătură” (Dacia, 1981), „Oameni între oameni I” (Eminescu, 1990), ”Ziar de lagăr. Caracal 1945” (Albatros, 1991), „Pe baricadele vieţii. În Basarbia revoluţionară 1917-1918” (Universitas Chişinău, 1992), „Chemare la judecata istoriei” (2 volume – Albatros, 1992-1993), ”În vâltoarea Revoluţiei ruseşti. Însemnări din Basarabia anului 1917” (FCR, 1993), ”Pagini de jurnal” (3 volume – Albatros, 1996-2000), „Onisifor Ghibu în corespondenţă” (2 volume – Semne, 1998), ”De la Răscoala lui Horia la Dictatul de la Viena” (Albatros, 2001), „Amintirile unui pedagog militant” (ICR, 2004), „Oameni între oameni II” (Albatros, 2006), „Din scrisorile primite de Onisifor Ghibu” (3 volume – Semne, 2007), „Octavian Goga. Prietenie şi luptă de o viaţă” (Semne, 2010).

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

Aniversat de UNESCO
În 1983, la centenarul naşterii sale, Onisifor Ghibu a fost aniversat de către UNESCO. Această aniversare a constituit o formă de reabilitare morală a acestui mare patriot.
Onisifor Ghibu şi Emil Racoviţă
Dorind sa ridice nivelul învăţământului românesc, îl aduce în ţară pe Emil Racoviţă, şi îl susţine în activitatea de înfiinţarea la Cluj a primului institut de speologie din lume.
Scrisoare către Hruşciov
„În 1956, Onisifor Ghibu a trimis liderilor sovietici N.S. Hruşciov şi N.I Bulganin o scrisoare prin care le-a cerut să revizuiască problema Basarabiei. Acest gest i-a adus cinci ani de închisoare efectuată la Făgăraş, cunoscută prin regimul aspru la care erau supuşi deţinuţii. E drept că, pe patul de moarte, Petru Groza, care avea, probabil, mustrări de conştiinţă, l-a amnistiat pe Onisifor Ghibu. Dar mizeriile materiale au continuat până aproape la moartea sa, intervenită în 31 octombrie 1972.” (Virgil Lazăr, Onisifor Ghibu, apostolul Basarabiei)

Mai mult +

Fondator al învăţământului superior la Chişinău
„Onisifor Ghibu a susţinut ideea înfiinţării unui institut superior de agricultură la Chişinău. El a plecat de la constatarea că institutul cu acest profil din Iaşi era frecventat de studenţi care erau, în proporţie de 95%, din Basarabia. Demersul său a venit în contextul în care autorităţile locale din Chişinău insistau pentru înfiinţarea unei facultăţi de teologie ortodoxă. Însă Onisifor Ghibu a recomandat să fie lăsată teologia pe planul doi al priorităţilor. În pledoaria sa pentru o universitate care să includă un institut de agronomie la Chişinău a adus şi un alt argument forte: „Ruşii au creat Republica Moldovenească bolşevică, dincolo de Nistru, iar noi trebuie să răspundem printr-o instituţie puternică, care să impună şi celor aproape un milion de fraţi rămaşi sub «sugestiile» celui mai periculos dintre vecini".
De altfel, este semnificativ cum semna Onisifor Ghibu scrisorile sale către autorităţiile române: „profesor la universitatea din Cluj, comisar general al ASTREI pentru Basarabia, directorul ziarelor România Nouă şi Cuvânt moldovenesc din Chişinău, senator de Orhei". Aceasta nu dintr-o vanitate sau megalomanie, ci pentru a atesta răspunderile care şi le-a asumat şi cu care a fost încredinţat. Şi tot el este omul care a dus la Chişinău şi prima tipografie românească care a permis trecerea, treptată, la grafia latină.[…]. Onisifor Ghibu a înfiinţat şi Partidul Naţional Moldovenesc, înainte de anul 1918, partid care a jucat un rol hotărâtor în procesul de unire cu regatul României. Şi pentru toate acestea şi alte fapte mai puţin ştiute, basarabenii l-au omagiat pe Onisifor Ghibu şi pe fiul său Octavian. La 31 mai 1998 au dezvelit un monument închinat amintirii lor.” (Virgil Lazăr, Onisifor Ghibu, apostolul Basarabiei)

Mai puțin -

Autori

  • Răzvan Roşu

Legături utile