Simion Stoilow

Matematician român, unul dintre creatorii teoriei topologice a funcţiilor

Data și locul nașterii

14 Septembrie 1887, Bucureşti

Data și locul morții

4 Aprilie 1961, Bucureşti

Educație

• Urmează studiile liceale la Liceul Carol I din Craiova
• 1907-1910 – Studiază la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Sorbona, unde îi are ca profesori pe Émile Picard, Henri Lebesgue, Émile Borel, Edouard Gourst şi Jacques Hadamard.
• 1916 – Susţine teza de doctorat „Sur une classe de fonctions de deux variables définies par les équations linéairées aux derivées partielles”, realizată sub îndrumarea lui Émile Picard şi devine doctor în matematică.

Activitate

• 1916 – După susţinerea tezei de doctorat, Stoilow Simion se întoarce în ţară şi participă ca ofiţer de geniu la Primul Razboi Mondial, prima dată la Dobrogea, apoi în Moldova.
• 1919-1921 – În iunie 1919 îşi trece docenţa în analiza matematică la Universitatea din Iaşi, facultatea de ştiinţe, unde a ţinut un curs special de funcţii discontinue
• 1921-1939 – Este numit conferenţiar de analiză superioară la Universitatea din Cernăuţi, Facultatea de ştiinţe. Între anii 1925-1926 şi 1932-1939 a fost decan al Facultăţii de ştiinţe.
• 1939-1941 – Este profesor de analiză matematică la Politehnica din Bucureşti, ca succesor al lui Ţiţeica
• 1941-1961 – Este profesor la Universitatea din Bucureşti, la catedra de teorie a funcţiilor, ca succesor al lui D. Pompeiu.
• 1944-1945 – Este rector al Universităţii din Bucureşti.
• 1945 – Este membru cu drepturi depline al Academiei Române
• 1946 – A fost membru al delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris
• 1946- 1948 – A fost ambasador al României în Franţa
• 1948-1951 – Este decan al Facultăţii de Matematică şi Fizică din Bucureşti.
Activitatea ştiinţifică
• Simion Stoilow este unul din creatorii, pe plan mondial, al teoriei topologice a funcţiilor, iniţiind, în acelaşi timp, orientări noi în matematică prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcţiilor de variabilă complexă.
• Simion Stoilow a publicat 102 lucrări, între care 62 conţin contribuţii originale în cercetarea matematică, urmând apoi monografii, lucrări didactice, articole dedicate unor nume mari ale matematicii, precum Ţiţeica, Bolyai, Lobacevski, Lebesgue, S. Sanielevici, D. Pompeiu, David Emmanuel, Gh. Demetrescu, E. Borel, Alexandru Proca, sau lucrări despre gândirea matematică: axiomatica în matematica modernă, infiniţii mici.
• În istoria universală a ştiinţei, numele matematicianului Simion Stoilow rămâne imortalizat prin Teorema de descompunere Stoilow, suprafeţele „Iversen‑Stoilow” sau „frontiera Kerekjarto‑Stoilow”, conceptul de transformare interioară.

Mai mult +

Lucrări publicate
Dintre lucrările care au avut cel mai mare impact asupra cercetării matematice, menţionăm:
• Sur les transformations continues et la topologie des fonctions analytiques, Paris, 1928;
• Sur la topologie des fonctions analytiques, Bologna, 1928;
• Du nombre des points de ramification d’une transformation intérieur sur une variété topologique à deux dimensions, Paris 1933;
• Sur les transformations continues des espaces topologiques, Bucureşti, 1933;
• Sur les fonctions analytiques dont les surfaces de Riemann ont des frontiers totalement discontinues, Cluj, 1936;
• Sur les singularités des fonctions analytiques multiformes dont la surface de Riemann a sa frontiére de mesure harmonique nulle, Timişoara, 1943;
• Leçons sur les principes topologiques de la thèorie des fonctions analylitiques. Professées à la Sorbonne et à l’Université de Cernăuţi, Gauthier‑Villars, Paris, 1938.
Funcţii şi distincţii
• Membru al Societăţii matematice franceze, membru de onoare al Societăţii matematice a Belgiei, membru în comitetul de redacţie al revistei „Compositia matematica” din Amsterdam
• 1928 – „Legiunea de onoare”
• 1934 – „Meritul cultural pentru ştiinţă”
• 1946 – „Steaua României cu grad de mare ofiţer”
• 1948 – „Steaua RPR” clasa a II‑a
• 1952 – „Steaua RPR” clasa I.
• 1954 – Premiul de Stat clasa I şi „Ordinul 23 August” clasa a III‑a

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

Moisil despre Stoilow
Grigore C. Moisil scria în 1971: „Stoilow nu şi-a închipuit niciodată că e conducătorul matematicii româneşti. Şi fiind că nu şi-a închipuit, a fost”.
Simion Stoilow ambasador
Activitatea sa ca ambasador al României la Paris a fost benefică imaginii ţării noastre, imagine grav avariată la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial. Între 16 noiembrie şi 7 decembrie 1955 a organizat „zilele prieteniei franco-române”, cadru în care Simion Stoilow reia contactul cu cercurile ştiinţifice şi culturale franceze: organizează spectacole de gală în care actori români joacă I.L. Caragiale şi M. Sadoveanu în limba franceză, se cântă muzică de Enescu, Sabin Drăgoi, Ion Dumitrescu. În această perioadă Stoilow conferenţiază despre rezultatele noii generaţii de matematicieni români şi pledează pentru al IV-lea Congres al matematicienilor români, care va avea loc între 27 mai şi 4 iunie 1956 la Bucureşti. Participarea a numeroase somităţi ale matematicii mondiale la congresul de la Bucureşti se va datora, în parte şi implicării profesorului Stoilow. În 21 noiembrie 1955 este invitat la şedinţa Academiei de Ştiinţe din Paris, unde marele Jaques Hadamard prezintă trăsăturile esenţiale ale operei ştiinţifice a lui Simion Stoilow.

Mai mult +

Institutul de Matematică al Academiei Române
în 1945 se înfiinţează Institutul de Ştiinţe Matematice, la iniţiativa matematicienilor Radu Bădescu, Dan Barbilian, Nicolae Ciorănescu, Gheorghe Demetrescu, Alexandru Froda, Dionisie Germani, Alexandru Ghica, Gheorghe Mihoc, Grigore Moisil, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Alexandru Pantazi, Dimitrie Pompeiu, Simeon Sanielevici, Petre Sergescu, Simion Stoilow, Gabriel Sudan, Nicolae Teodorescu, Victor Valcovici, Gheorghe Vrânceanu. În 1949 se înfiinţează Institutul de Matematică al Academiei Române (IMAR), institut care astăzi poartă numele matematicianului Simion Stoilow. Primul director al IMAR a fost Dimitrie Pompeiu. Director adjunct a fost Simion Stoilow (care a condus de facto institutul în perioada 1949-1954, D. Pompeiu fiind bolnav). În perioada 1954-1961 Simion Stoilow conduce institutul în calitate de director. În 1975 IMAR a fost desfiinţat prin decizia preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Imediat după 1989 IMAR a fost reînfiinţat şi poartă numele academicianului Simion Stoilow.
În calitate de director al IMAR, Simion Stoilow a contribuit la dezvoltarea institutului prin cooptarea unor tineri matematicieni, de mare valoare.
Din mărturiile încredinţate tiparului de doamna „Luiza”, în calitatea sa de secretară a Institutului de matematică, încă de la înfiinţarea acestuia în 1949, citez: „Domnul profesor Stoilow este prezent zilnic la institut. Domnia Sa ne aduce siguranţă, încredere […] institutul este ocrotit de domnul profesor Stoilow, fiind o enclavă în care ne simţim în siguranţă, unde nu are ce căuta influenţa partidului, dar care are un cuvânt greu de spus pentru buna desfăşurare a cercetării matematice. Domnul profesor Stoilow are ca principală preocupare promovarea şi apărarea tinerilor cercetători care constituie viitorul în rezolvarea temelor impuse de institut” (D. Nistor Teodosiu, Poveste la Institutul de Matematică, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008).
„Intervenţia profesorului Stoilow la organele superioare de partid şi de stat le salvează situaţia profesională şi uneori chiar vitală, matematicienilor N. Ciorănescu, Petru Caraman, Liviu Solomon, Ion Cernătescu, Dan Barbilian, Victor Vâlcovici. Presiunea politică era atât de mare, încât se cerea înlăturarea din învăţământ şi cercetare a acestor vârfuri ale ştiinţei româneşti şi se mergea până la ameninţarea cu desfiinţarea institutului. Profesorul Stoilow iese învingător, salvându-şi colegii şi cu aceasta ştiinţa românească. Iar corectitudinea, omenia, spiritul de dreptate, îl determină pe directorul Institutului de matematică să-şi folosească cu dârzenie influenţa şi să păstreze în rândul personalului administrativ persoane de mare valoare intelectuală, care ar fi fost strivite de tăvălugul politic.” (Eufrosina Otlăcan – Simion Stoilow, Matematicianul şi omul)

Mai puțin -

Autori

  • Neculăeş Răzvan

Legături utile