Ion Heliade Rădulescu

Membru fondator al Academiei Române şi primul său președinte

Data și locul nașterii

6 Ianuarie 1802, Târgovişte

Data și locul morții

27 Aprilie 1872, București

Educație

• 6 ianuarie 1802 – Se naște la Târgoviște, fiul lui Ilie Rădulescu și al Eufrosinei Danielopol, de origine macedoneană. Ajuns la București, învață românește după cărțile populare, iar grecește cu dascălul Alexe.
• 1815-1818 – Frecventează Școala grecească de la Schitu Măgureanu.
• 1818 – El devine elevul lui Gheorghe Lazăr, pentru ca apoi să devină colaboratorul şi succesorul lui Gheorghe Lazăr la Colegiul Sfântul Sava, după retragerea acestuia.

Activitate

• 1827 – Apare Societatea literară, din inițiativa sa și a lui Dinicu Golescu, care promova ideile iluministe: răspândirea școlii românești, înființarea unui teatru național, publicarea de gazete, de traduceri și de opere originale. Aici, Heliade citește din traducerile sale din Lamartine.
• 1828 – Apare la Sibiu Gramatica Românească, în care autorul se dovedește un reformator la domeniul limbii; susține simplificarea alfabetului chirilic, fonetismul ortografic, împrumutarea neologismelor din latină și din limbile romanice.
• 1829, 8 aprilie – Apare Curierul românesc, prima gazetă în limba română din Principate.
• 1833 – Fondator al Societății Filarmonice.
• 1834 – Director al Școlii de muzică vocală, de declamație și de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesioniști.
• 1836 – Își adună toate producția literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze și de poezie.
• 1867/1870 – membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română) și primul președinte al acesteia.
Opere selective
Proză:
1. Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 1835 aug. 30
2. Dispozițiile și încercările mele de poezie
3. Gheorghe Lazăr
4. Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana)
5. Coconul Drăgan
6. Fata lui Chiriac
Poezie:
1. Epigramă
2. Elegie I. Trecutul
3. Elegie II. Dragele mele umbre
4. Cântarea dimineții
5. Sonet
6. La moartea lui Cârlova
7. Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului
8. Portret
9. Adio la anul 1832
10. Destăinuirea
11. Zburătorul

Povești care ne merg la suflet

• „Literatura rumânească, atâte veacuri îngheţată de gerul barbarismului şi a căria abia o umbră mai rămăsese, desfigurată şi aceea, ciuntită, a început a-şi lua fiinţa sa Domnia-ta ai deschis drumul regeneraţiii sale prin Gramatica d.t. Acum multe, frumoase alcătuiri şi traduceri s-au tipărit în Bucureşti. Un Teatru Naţional s-a urzit şi multe alte îmbunătăţiri s-au făcut, care-ţi fac multă cinste, domnule! Noi ar trebui să fim geloşi de dv. şi să ne arătăm gelozia scriind, traducând şi făcând şi noi ceva.” – Costache Negruzzi, Scrisoare către Ion Heliade Rădulescu, în „Muzeul Naţional”, 4 noiembrie 1836;
• „Din această probă se va vedea care e meritul de căpetenie al lui Eliad. El scria cum se vorbeşte; viul grai a fost dascălul lui de stil. Prin el limba s-a dezbărat de formele convenţionale de scriere ale evului mediu şi ale cărţilor eclesiastice a devenit o unealtă sigură pentru mânuirea oricării idei moderne. Din acest punct de vedere Eliad a fost cel dintâi scriitor modern al românilor şi părintele acelei limbi literare pe care o întrebuinţăm astăzi. Chipul propus de el la 1828 pentru încetăţenirea termenilor tehnici termenilor noi pentru idei nouă, se urmează şi se recomandă şi astăzi ca cel mai potrivit. Dacă mai târziu el, omul practic al bunului simţ şi al esperienţei, a început a croi sisteme a priori de ortografie, meritul lui nu scade. Literatura s-a ţinut de începuturile sale cele bune (1826-1846) şi a lăsat deoparte erorile.” – Mihai Eminescu, „Timpul”, 21 noiembrie 1881;

Autori

  • Apostol Andreea Sabina

Legături utile