Panait Istrati

Prozator român

Data și locul nașterii

10 August 1884, Brăila

Data și locul morții

16 Aprilie 1935, Bucureşti

Educație

• 1891-1896 – Urmează cursul primar la şcoala nr. 11 din Brăila (actuala şcoală „Tudor Vladimirescu”)
• 1897 – Începe să-şi câştige existenţa ca băiat de prăvălie, vânzător, ucenic

Activitate

Activitatea publicistică
• Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România. Debutează cu articolul „Hotel Regina” în revista „România muncitoare”.
• Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: „Mântuitorul”, „Calul lui Bălan”, „Familia noastră”, „1 Mai”.
• Colaborează şi la alte ziare: „Viaţa socială”, „Dimineaţa”, „Adevărul” etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Activitatea de scriitor
• 1923 – publică prima sa operă, Chira Chiralina, cu o prefaţă semnată de Romain Rolland.
• 1924 – Moş Anghel
• 1925 – Prezentarea haiducilor, Domniţa de Snagov, Codin
• 1927 – Mihail
• 1928 – Ciulinii Bărăganului
• 1933 – Casa Thüringer, Biroul de plasare
• 1934 – Răsărit de soare

Povești care ne merg la suflet

• A avut o viaţă grea şi neobişnuită, făcând numeroase călătorii în ţări precum Egipt, Elveţia, Grecia, Rusia, dar rămânând cel mai mult în Franţa
• A fost suspectat politic din cauza opiniilor sale democratice
• În Rusia îl intâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său Zorba Grecul)
• Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată scriitorului francez Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să-şi urmeze cariera de scriitor.
• Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii şi diverse oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Citate
• „Eu am venit în literele franceze cu suflet românesc, dar a trebuit să-i împrumut acestui suflet obraz franţuzesc.”
• Despre opera sa s-a spus: „Povestitorul narează cu spontaneitate şi vigoare, într-un stil oral, suculent, presărat cu expresii populare româneşti, întâmplări inedite din viaţa porturilor şi a lumpenului.” („Dicţionar de literatură română”)

Autori

  • Vlioncu Miruna-Ioana, 9E

Bibliografie

  • Dim. Păcurariu, „Dicţionar de literatură română”, Bucureşti, Editura Univers, 1979

Legături utile