Nicolae Milescu

Boier moldovean, mare cărturar, unul dintre cei mai străluciţi diplomaţi români

Data și locul nașterii

1 Iunie 1636, satul Mileşti, judeţul Vaslui

Data și locul morții

1708, Moscova

Educație

Patriarhiei din Constantinopol (filosofie, teologie, istorie, literatură) şi în Italia (ştiinţe naturale şi matematici), învăţând totodată multe limbi străine (elina, latina, slavona, greaca, turca, araba, chineza), fapt atestat de cronicarul Ion Neculce în "O samă de cuvinte".

Activitate

• 1953-1958 – grămătic (secretar) al domnului Gheorghe Ştefan al Moldovei;
• 1658-1659 – spătar al noului domn al Moldovei, Gheorghe Ghica;
• 1659-1660 – ca mare spătar, îl însoţeşte pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească;
• 1660 – revine în Moldova, devenind un apropiat al lui domnitorului Ştefaniţă Lupu (1659-1661)
• 1661 – la moartea lui Ştefaniţă Lupu, se întoarce în Ţara Românească unde domnea Grigore Ghica, care îl numeşte capuchehaia sa la Poartă
• 1660-1664 – a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm
• 1664-1667 – L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și Stettin (azi Szczecin, Polonia); merge în Franţa cu misiunea diplomatică de a crea o alianță anti-otomană;
• 1668 – revine pentru scurt timp în Moldova;
• 1671 – cu o scrisoare de recomandare din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului, pleacă la Moscova, fiind angajat la Departamentul soliilor (Posolski Prikaz), ca interpret pentru limbile latină, greacă şi română, iar mai târziu, fiind numit şef al traducătorilor din cancelaria diplomatică; rămâne în slujba ţarilor ruşi până la moarte; pe lângă obişnuitele traduceri de acte de stat, alcătuieşte singur sau în colaborare, numeroase compilaţii cu caracter teologic, filozofic, istoric şi mai ales de hermeneutică medievală, pentru uzul ţarului, al dregătorilor sau al elevilor pe care îi avea;
• 1675-1678 – din însărcinarea ţarului Aleksei Mihailovici, este trimis întro misiune diplomatică la Pekin, în China; cu această ocazie studiază flora, fauna şi obiceiurile din acele locuri, consemnând observaţiile sale în diverse lucrări ce l-au făcut cunoscut în toată lumea ştiinţifică şi diplomatică a vremii.

Mai mult +

Opera selectivă
• 1672 – „Aritmologhion” (Aritmologia – o carte a numerelor)
• “Cartea sibilelor”
• “Cele şapte muze şi cele şapte arte”
• “Cartea hieroglifelor”
• “Cele şapte minuni ale lumii”
• Dicţionar ruso-greco-latin
• “Călătoria de-a lungul Siberiei de la Tobolsk până la fortul Nercinsk” (un jurnal scris în rusă, în 5 părţi, care conţine relatarea călătoriei către China şi care este primul memorial de călătorie scris de un roman).
• “Descrierea Asiei în care se află marea împărăţie a Chinei” şi “Descrierea marelui fluviu Amur”, opere ce au circulat în copii şi în traducere greacă încă din timpul vieţii lui.
• A tradus şi a prelucrat în limba română opere cu caracter istoric, religios, filozofic. Prin anii 1655-1660, aflat în Moldova, a tradus în română lucrarea “Mântuirea păcătoşilor” a teologului grec Agapie Landos.
• 1661 – a tradus “Cartea cu multe întrebări foarte de folos pentru multe treburi ale credinţei noastre” după Sf. Atanasie cel Mare al Alexandriei, prima lucrare patristică cunoscută românilor, tradusă direct din originalul grecesc.
• 1661-1664 – a tradus în limba română Vechiul Testament, incluzând şi lucrarea apocrifă “Despre raţiunea dominantă”, care reprezintă cea dintâi scriere filosofică tipărită în limba română. Aici sunt transpuse definiţii ale filosofiei, gândirii, raţiunii, afectelor, materiei.

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• “Spătarul Milescu este ca un cronograf în care sunt adunate toate lucrurile din lume, rar lucru este să nu-l ştie, în zadar aţi căuta un alt om asemenea lui... “ – Dositei, Patriarh al Ierusalimului
• “Unul dintre personajele cele mai vii, mobile, multilaterale şi pitoreşti ale vremii sale, el ilustrând cel mai bine aptitudinile unei bune părţi a boierimii române din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, stilată, cultivată şi dornică de cunoaştere şi instruire într-o varietate de domenii.” Mircea Maliţa
• La sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, jurnalul misiunii diplomatice în China a fost intens comentat şi editat în Rusia. Prima traducere românească a relatării itinerarului siberian al lui Milescu Spătarul a fost efectuată în 1888, de G. Sion, după o copie grecească. Operele sale s-au răspândit mai târziu şi prin intermediul versiunii engleze pe care J. F. Baddeley o include în lucrarea Rusia, Mongolia, China, apărută la Londra, în 1719.
• “Descrierile şi hărţile lui Milescu, ultimele cunoscute doar prin intermediul unor copii, au ajutat să fie corectate chiar câteva hărţi apărute la începutul secolului XX.” J. F. Baddeley, savant englez

Mai mult +

• “Fiind considerat unul din cei mai de seamă cărturari ai timpului său, Nicolae Milescu a trăit şi activat în zece capitale ale ţărilor de atunci: Moscova, Constantinopol, Iaşi, Paris, Berlin, Varşovia, Szczecin, Bucureşti, Stockholm şi Pekin. Deci pe lângă faptul că este un mare om de cultură, Spătarul mai e şi unul din cei mai însemnaţi călători ai timpului său.” Nicolae Dabija
• În perioada aflării la Curtea rusească a sprijinit interesele ţărilor române, a ajutat numeroase solii la încheierea tratatelor cu Rusia; a mijlocit obţinerea unei tiparniţe pe care mitropolitul Moldovei Dosoftei şi Miron Costin o cereau din Moscova (1679)
• Prima şi cea mai cunoscută referire la Milescu este portretul, pe care Ion Neculce i-l face în cartea sa “O samă de cuvinte”: “Era un boier, anume Neculai Milescul Spătariul, de la Vaslui de moşia lui, pre învăţat şi cărturar, şi ştiea multe limbi: elineşte, slavoneşte, greceşte şi turceşte. Şi era mândru şi bogat, şi umbla cu povodnici înainte domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, cu soltare tot sirma la cai. (…) Iar când au fost o dată, nu s-au săturat de bine şi de cinstea ce ave la Ştefaniţă-Vodă, ce au şedzut şi au scris nişte hârtii viclene şi le-au pus într-un băţu sfredelit şi le-au trimis la Constantin-vodă cel Bătrân Basaraba, în Ţara Leşască, ca să se ridice de acolo cu oşti, să vie să scoată pre Ştefaniţă-vodă din domnie.” Așadar, un act tipic de trădare. Ceea ce a și provocat mânia lui domniorului. Însă chiar și mâniat, Vodă a dat dovadă de anume soi de respect: „Scoțând Ștefăniță-vodă în grabă hamgeriul lui din brâu, au dat de i-au tăiat călăul nasul. Și n-au vrut să-l lasa pe călau să-i taie nasul cu cuțitul lui de călău, ce cu hamgeriul lui Ștefăniță-vodă i-au taiat nasul.” Pedeapsa primită în urma acestui „eșec politic”, a legat de numele Spătarului porecla „Cârnul”.
• “Orice stat va fi trainic atâta vreme, cât se vor respecta în el obiceiurile şi legile bune şi drepte şi nu vor fi din partea şefilor faţă de supuşi nici un fel de fărădelegi şi silnicii [...] fiindcă silnicia şi tirania provoacă înrăirea şi ura supuşilor şi duc gândurile oamenilor la răzbunare [...]” Nicolae Milescu

Mai puțin -

Autori

  • Giurgea Elisa

Legături utile