 |
||
| ||
|
||
|
Cum frumusețea poate izvorî din mâinile oamenilor, ne-am apropiat de casa George Coșbuc. Apreciată ca una dintre cele mai vechi clădiri din spațiul Țării Năsăudului, casa natală a poetului George Coșbuc a fost clădită în preajma anului 1840, fiind locuită, rând pe rând, de părinții poetului împreună cu cei paisprezece copii și bunicul poetului, preotul Anton Coșbuc. Expoziția care ne-a fost prezentată cuprinde obiecte aparținând poetului George Coșbuc precum leagănul, pupitrul și scaunul de școlar, manuscrise, ediții ale operei sale. Rezonând în cântec și în cuvinte, elevi si domni profesori, cu „Poetul”, am reînviat imaginea vremurilor de altă dată, a mult iubitei Zamfire și a mult îngreunatului trai, dar a preafrumoasei artă a scrisului înălțător. A alunecat muzica pe razele acelei după-amiezi așa cum a alunecat pana pe corzile chitarei domnului profesor. Colega noastră a cântat cum ar fi cântat Zamfira pentru Coșbuc, iar o alta a recitat așa cum ar fi facut-o el ei... Casa memorială George Coșbuc a reprezentat o călătorie în timp, o apropiere de viața personală a poetului, pe care am întărit-o prin recitarea unor poezii ale acestuia. La momentul artistic au luat parte și alți vizitatori ce au rămas plăcut surprinși de dedicarea și inițiativa noastră. |
||
|
