în vara anului 1923, Grigore Moisil dă examen particular de clasa a VIII-a la Liceul Ortodoxe din Bucureşti. Este absolvent. Atunci ca şi acum se punea problema alegerii meseriei.
La Facultatea de Matematică, Grigore Moisil a avut o pleiadă de mari profesori şi, în foarte multe ocazii, mulţi ani dupa, va pomeni despre norocul de a fi început studiile cu profesori de asemenea calitate.
Studentul Moisil a avut ca profesori pe: D. Pompeiu, G. Ţiţeica, A. Davidoglu si Tr. Lalescu. I-a admirat si stimat nu numai pe ei, ci si pe toti matematicienii, începând cu David Emanuel si neuitând pe Al. Myller, care crescuseră in prima jumătate a sec.XX şcoala matematică românească.
Profesorul D. Pompeiu este însa cel care i-a fost cu adevărat mentor nu numai în ale matematicii, ci si în anumite reguli de viaţa. Pompeiu era prietenos cu studenţii, discuta cu ei, le dădea sfaturi, le povestea din viaţa lui.
în aceşti ani de studenţie, Grigore Moisil căuta instinctiv să capteze prin toate tentaculele cunoştinţe de tot felul, pentru a-şi atinge idealul, a fi om de cultură.

La armată