Reciteşte teoria şi exemplele, apoi acţionează butonul de reluare pentru a mai rezolva o dată exerciţiul! Diferenţiem verbele de celelalte părţi de vorbire nu doar în funcţie de terminaţie ci şi de înţeles. „uită” este formă flexionară a verbului „a uita” (a pierde din memorie) dar „uite” este interjecţie, cu sensul de „iată”. Interjecţia este confundată cu verbul „a se uita” la modul imperativ, persoana a II-a singular, pentru care forma corectă este „uită-te!” („te uită!” nu „te uite!”)