Reciteşte teoria şi exemplele, apoi acţionează butonul de reluare pentru a mai rezolva o dată exerciţiul!
ia-ţi – format din verbul a lua (mod imperativ, persoana a II-a, număr singular: Ia!, Luaţi!) şi pronume personal ţi (persoana a II-a, număr singular, caz dativ, formă neaccentuată: ţie, îţi, ţi)
i-aţi – format din pronumele personal i (persoana a III-a, număr plural, caz acuzativ, formă neaccentuată: pe ei, îi, i) şi verbul auxiliar a avea (care intră în componenţa perfectului compus: aţi considerat)
n-aţi – format din adverbul de negaţie nu (din care s-a elidat vocala u, pentru a se evita hiatul în tempo rapid al vorbirii) şi verbul auxiliar a avea (care intră în componenţa perfectului compus: aţi crezut)
na-ţi – format din interjecţia na! (cu sensul de Poftim! Ţine!) şi pronumele personal ţi (persoana a II-a, număr singular, caz dativ, formă neaccentuată: ţie, îţi, ţi)
a-i – format din prepoziţia a (prepoziţie gramaticală specifică infinitivului – ex: a cânta) şi pronumele personal i (persoana a III-a, număr singular, gen masculin sau feminin, caz dativ, formă neaccentuată: lui, îi, i ei, îi, i)
ai - verbul auxiliar a avea (care intră în componenţa perfectului compus: ai spus)
iau – verbul a lua (mod indicativ, timp prezent, persoana I, număr singular sau persoana a III-a, număr plural: eu iau, tu iei, el ia, noi luăm, voi luaţi, ei iau)
i-au – format din pronumele personal i (persoana a III-a, număr plural, caz acuzativ, formă neaccentuată: pe ei, îi, i) şi verbul auxiliar a avea (care intră în componenţa perfectului compus: au adus)
a-ţi – format din prepoziţia a (prepoziţie gramaticală specifică infinitivului – ex: a cânta) şi pronumele personal ţi (persoana a II-a, număr singular, caz dativ, formă neaccentuată: ţie, îţi, ţi)
aţi - verbul auxiliar a avea, care intră în componenţa perfectului compus: aţi cerut)
ia-i – format din verbul a lua (mod imperativ, persoana a II-a, număr singular: Ia!, Luaţi!) şi pronumele personal i (persoana a III-a, număr plural, caz acuzativ, formă neaccentuată: pe ei, îi, i)
i-ai – format din pronumele personal i (persoana a III-a, număr plural, caz acuzativ, formă neaccentuată: pe ei, îi, i) şi verbul auxiliar a avea (care intră în componenţa perfectului compus: ai înţeles)