Verbul auxiliar

Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse se numesc verbe auxiliare.

În limba română, verbele auxiliare sunt: a fi, a vrea (a voi) şi a avea.
Verbul a avea poate fi şi predicativ şi auxiliar. Când este verb auxiliar, verbul a avea are flexiune specifică.

Forma negativă se realizează cu adverbul de negaţie nu care precedă verbul auxiliar.

În tempo rapid al vorbirii, negaţia şi verbul auxiliar se pot pronunţa împreună, fapt marcat prin înlocuirea vocalei u cu cratimă.

Exemple
- nu a venit / n-a venit
- nu am plecat / n-am plecat