Forme arhaice şi livreşti

Perfectul compus are şi forme inverse, care sunt arhaice şi se mai păstrează doar în poezie, mai ales în cea populară. Când verbul auxiliar şi participiul îşi inversează ordinea, verbele la perfect compus se scriu cu cratimă:

„Trecut-ai când ceru-i câmpie senină
Cu râuri de lapte şi flori de lumină”
(M. Eminescu - Mortua est!)

Când între verbul auxiliar şi forma de participiu se intercalează unul sau două pronume cu formă neaccentuată, la participiu se adaugă vocala u, ca sunet de legătură.

Exemple
„ (...) auzitu-i-am şuierând doine...”
(Alecu Russo - Amintiri)

„Murgule, murguţul meu
Datu-mi-te-a taică-tău”
(Toma Alimoş)