Valori semantice

„Prin imperfect vorbitorul exprimă acţiuni care se desfăşoară, care durează sau care se repetă în trecut.”
(Dumitru Irimia - Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iaşi, 1997)

Indicativul imperfect exprimă:
- o acţiune trecută care durează
„(...) pe peretele şopronului atârna o puşcă veche (...).”
(F. Neagu – Îngerul a strigat)
- o acţiune trecută în curs de desfăşurare
„(...) între două lanuri de orz, căruţa cu trei oameni mergea la trap.”
(P. Istrati – Chira Chiralina)
- o acţiune repetată în mod obişnuit în trecut
„(...) lucruri vechi care o întâmpinau în fiecare zi, la ridicarea oblonului (...)”
(M. Sebastian - Accidentul)
- în naraţiune, este folosit pentru a contura cadrul de desfăşurare a acţiunii (o acţiune care este în curs de desfăşurare în momentul în care o altă acţiune trecută se declanşează)
„Şi pe când ronţăia el mai bine, iată că pianul începu să cânte.”
(I. Teodoreanu – Cel din urmă basm)
- o acţiune viitoare în trecut
„Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial.”
(M. Preda - Moromeţii)