Definiţie

În limba literară, timpul perfect simplu exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecut.

Exemplu
El privi spre orizont.

Structura morfologică

Verbele la perfect simplu au aceleaşi terminaţii pentru persoană şi număr, indiferent de conjugare.

Valori semantice

De cele mai multe ori nu există o diferenţă între perfectul compus şi perfectul simplu. Pot exista însă unele nunaţe.

În limba literară, se foloseşte mai ales în povestire:
- pentru a exprima acţiuni trecute, aflate în prim plan
Soarele apusese demult când cineva bătu la uşă încetişor.
(apusese – mai mult ca perfectul reprezintă acţiunea cadru, sau de fundal; bătu – perfectul simplu exprimă acţiunea trecută principală)
- pentru a introduce vorbirea indirectă
Nu am auzit nimic, spuse tânărul nedumerit.