Definiţie

Timpul viitor exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.

Exemplu
„Vei pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi.”
(Mihai Eminescu - Luceafărul)

Verbele la viitor sunt folosite mai ales în limba literară, scrisă. În vorbire, se foloseşte cel mai adesea viitorul popular.

Structura morfologică

Viitorul se formează din verbul auxiliar a vrea (a voi) şi infinitivul verbului de conjugat.
Verbul a vrea (a voi) poate fi şi predicativ şi auxiliar. Când este verb auxiliar, verbul a vrea (a voi) are flexiune specifică.

Formele inversate ale viitorului se folosesc doar în textele literare, subliniind afectivitatea vorbitorului. Formele inversate se scriu cu cratima:
cânta-veţi, vedea-vor
Uneori, în formele inversate ale viitorului, se pot intercala pronume:
„Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt... ”
(Mihai Eminescu - Dorinţa)