Poliţia politică sovietică - CEKA

Serghei Melgunov, istoric rus şi socialist, în cartea Teroarea roşie în Rusia (publicată la Berlin, 1924) îl cita pe Latzis, unul dintre primii şefi de la CEKA (poliţia politică sovietică), care pe 1 noiembrie 1918, dă directive zbirilor săi:

“Noi nu ducem război împotriva unor persoane particulare. Noi exterminăm burghezia, în calitatea ei de clasă. Nu căutaţi, în timpul anchetei, documente şi probe privind faptele acuzatului, acte şi discursuri, împotriva autorităţii sovietice. Prima întrebare pe care trebuie să i-o puneţi este cărei clase îi aparţine, care-i sunt originile, educaţia, instrucţia, profesia.”

(în Jacques Baynac, La Terreure sous Lenine, Le Sagittaire, 1975)

Scrisoarea unei foste deportate din Gulag despre crimele lui Stalin

Joseph Berger - în Le Naufrage d`une generation (Denoel, “Lettres nouvelles”, 1974) - vechi membru al Cominternului, care a fost “epurat” şi a cunoscut lagărele, citează scrisoarea primită de la o fostă deportată în Gulag, care rămăsese însă membră a partidului şi după întoarcerea sa din lagăr:

“Comuniştii din generaţia mea au acceptat autoritatea lui Stalin. Ei i-au aprobat crimele. E adevărat că nu numai comuniştii sovietici, ci şi cei din lumea întreagă, şi această murdărie ne marchează individual şi colectiv. Nu o vom putea şterge decât făcând în aşa fel încât nimic asemănător să nu se mai repete… Adevărul e că toţi, inclusiv cei din apropierea lui Stalin, am făcut din crime contrariul a ceea ce erau. Le-am luat drept contribuţii la victoria socialismului…”

(Denoel, “Lettres nouvelles”, 1974)

Discurs al lui Troţki

Discursul lui TROŢKI, comisar al poporului pentru problemele războiului, adresat delegaţilor Comitetului Executiv Central al Sovietelor (1 decembrie):

“În mai puţin de o lună, teroarea va lua forme violente, după modelul celor ce s-au întâmplat în timpul Marii Revoluţii Franceze”

(Lenin, Opere complete, Ed. Politică, Bucureşti, 1965, vol. XXXVI, p. 306)

Apelul lui LENIN la teroare

“Puterea sovietelor a acţionat aşa cum ar trebui să acţioneze toate revoluţiile proletare: a sfărâmat total justiţia burgheză, instrument al claselor dominante. Soldaţii şi muncitorii trebuie să înţeleagă că nimeni nu îi va ajuta dacă nu se ajută singuri. Dacă masele nu se revoltă spontan, nu vom realiza nimic. Atâta vreme cât nu vom aplica teroarea faţă de speculanţi - trăgându-le pe loc un glonte în cap -, nu vom realiza nimic!”

Decretul din 5 septembrie 1918 “Asupra Terorii Roşii”, prin care se legaliza teroarea:

“În situaţia actuală este absolut vital să consolidăm Ceka, să apărăm Republica sovietică împotriva duşmanilor ei de clasă izolându-i pe aceştia în lagăre de concentrare, să împuşcăm pe loc orice individ implicat în organizaţiile Gărzilor Albe”.

(Lenin, Opere complete, Ed. Politică, Bucureşti, 1965, vol. XXXVI, p. 306)

Despre necesitatea raţionalizării alimentelor

1 februarie 1920, LENIN îi scria lui TROŢKI despre necesitatea raţionalizării alimentelor:

“Raţia de pâine trebuie redusă pentru cei care nu lucrează în sectorul transporturilor, astăzi decisiv, şi crescută pentru cei care lucrează în acest sector. Să moară mii de oameni, dacă trebuie, dar ţara trebuie salvată”.

(Lenin, Opere complete, Ed. Politică, Bucureşti, 1965, vol. XXXVI, p. 306)

Lenin despre Stalin în Testamentul său:

“Tovarăşul Stalin, devenit secretar general, a concentrat în mâinile sale o putere nelimitată, şi nu sunt sigur că se va putea servi întotdeauna de această putere cu suficientă circumspecţie. Stalin este prea brutal şi acest defect, tolerabil în mijlocul nostru şi în relaţiile dintre noi, comuniştii, nu însă pentru funcţia de secretar general. Propun în consecinţă tovarăşilor, să găsească un mijloc de a-l demite pe Stalin din acest post şi de a numi în locul său o altă persoană care nu va avea decât un singur avantaj, de a fi mai tolerant, mai loial, mai politicos şi mai atent faţă de camarazi…”

(Lenin, Opere complete, Ed. Politică, Bucureşti, 1965, vol. XXXVI, p. 306)

Cultul personalităţii în comunism

Odă lui Stalin pentru a 60-a aniversare (1939)

“Deasupra întregului pământ, soarele trimite o lumină mai caldă,
Deoarece chipul lui Stalin îl face să strălucească mai tare.
Eu cânt precum copilul meu ce mi se odihneşte-n braţe,
Să creşti precum o floare, fără să-ţi fie teamă.
Tu vei cunoaşte sursa soarelui ce ne scaldă ţara,
Şi mânuţele tale vor copia portretul lui Stalin.”

Revoluţia culturală în China

Revoluţia culturală în China, în Gândirea lui Mao Tse Tung este telescopul şi microscopul cauzei noastre revoluţionare - Editorial al cotidianului “Armata de eliberare, 7 iunie 1966”

“Cea mai puternică armă ideologică, singura de altfel, este gândirea marelui Mao Tse Tung… În această măreaţă şi fără precedent revoluţie culturală, noi trebuie să folosim gândirea lui Mao pentru a observa, analiza şi transforma totul, şi, într-un cuvânt, să o punem la comanda tuturor lucrurilor…Gândirea lui Mao Tse Tung este punctul culminant al marxism-leninismului. Este arma invincibilă a poporului chinez, precum şi o armă puternică, invincibilă a popoarelor revoluţionare din lume.”

Comunistul în viziunea lui Nicolae Ceauşescu

În Cuvântare la sfătuirea de lucru pe problemele de lucru organizatorice şi politico-educative din 2-3 august 1983:

“[…] orice comunist trebuie să stăpânească în bune condiţii cele mai înalte condiţii tehnico-ştiinţifice, profesionale, în toate domeniile. Dar el trebuie să aibă o calitate în plus-să fie gata să îndeplinească orice însărcinare din partea partidului, în orice domeniu, să fie revoluţionar de profesie.”

(Dennis Deletant, Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989, Bucureşti, Humanitas, 1995)

“Omul nou” în viziunea lui Nicolae Ceauşescu

În Cuvântare la sfătuirea de lucru pe problemele de lucru organizatorice şi politico-educative din 2-3 august 1983:

“ În societate, în conştiinţa oamenilor au rămas unele maladii ale trecutului. De aceea, activitatea politico-educativă trebuie să combată cu fermitate concepţiile burgheze, mistice, tendinţa de a trăi fără muncă, diferite mentalităţi înapoiate în muncă şi viaţă […] făurirea omului nou presupune o luptă hotărâtă, exigentă, împotriva tuturor aceste concepţii şi mentalităţi înapoiate.”

(Dennis Deletant, Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989, Bucureşti, Humanitas, 1995)