Date de contact
Pasiuni
Arta
Pentru mine, arta se împarte în două categorii: cea creeată de mine și cea creeată de alții.
Când eu sunt cea care pictează, este un mod de a împărtăși cu lumea din jurul meu viziunea proprie asupra unor imagini, concepte sau sentimente.
De multe ori pictez pentru că simt nevoia să mă descarc, pentru că vreau să las în urmă mea ceva, chiar dacă nu este perfect sau foarte complex.
Este vorba despre dorința de a modifică universul cumva, pentru a-i aminti că și eu fac parte din el.
Am început să pictez alături de tata, așa că această pasiune poartă și o semnificație sentimentală.
Arta altora, fie că este vorba de muzică, film, teatru sau arte plastice, mă ajută să mă deconectez de la realitatea urbană,
să mă proiectez altundeva sau să trăiesc emoțiile altcuiva.
Iubesc muzica alertă, în special rock sau heavy metal, deoarece cred că se aseamănă cel mai mult cu modul în care îmi trăiesc viața,
rapid, vibrant, încercând să-mi fac cât mai multe amintiri și să experimentez cât mai multe. În plus, muzica de acest tip mă motivează
și mă ajută să mă simt energică.
Head up- The Score
Flight of Icarus- Iron Maiden
SING- My Chemical Romance
Teatrul, opera sau baletul reprezintă o altă parte esențială din artă pe care o iubesc: atmosfera din teatrele mari, persoanele învăluite în mister,
cărora le poți imagina orice poveste de viață, pe care îi poți observa în scurta perioadă dinaintea începerii spectacolului, toate aceste creează
un cadru mult iubit. Iar când începe reprezentația, când actorii apar pe scenă, dând viață unor cuvinte și indicații, mă simt prinsă în timp, ca și când
acest moment nu se va termina niciodată. Îmi plac în mod special reprezentațiile bazate pe piese clasice sau din secolele trecute, întrucât au un farmec aparte,
neatins de lumea modernă și grăbită în care trăim zilnic.
Il trovatore- Giuseppe Verdi
Filmele sunt și ele o parte din pasiunea mea pentru arte, ceva mai accesibile decât spectacolele, atât intelectual, cât și din punct de vedere al timpului.
În perioada carantinei, când nu puteam ieși din casă, filmele ofereau cea mai apropiată senzație de normalitate, de vremea când mergeam la cinema să ne bucurăm
de ultima producție Marvel. Aspectul social al celei mai noi arte este alt lucru pe care îl apreciez: mergem la filme cu prietenii,
mâncăm popcorn și socializăm, lucruri care mi-au lipsit foarte mult în pandemie.
Când vine vorba de artă plastică, stilurile mele favorite sunt cel baroc, gotic, suprarealismul și renașterea. Câteva dintre operele mele favorite sunt:
 |
 |
| Apolo si Dafne- Bernini |
Las Meninas sau Domnișoarele de onoare- Velázquez |
 |
 |
| Notre-Dame de Reims- Jean d'Orbais, Jean-le-Loup, Gaucher de Reims1 si Bernard de Soissons |
Galatea Sferelor- Salvador Dali |
 |
 |
| Fiica lui Herodias-Sebastiano del Piombo | Portretul unui bărbat cu turban roșu- Jan van Eyck |
Lectura
În zilele răcoroase de toamnă, cu ploaia bătând în geamuri, ce poate fi mai bun decât o carte bună și o cană de ceai?
Cred că momentul când am început serios să citesc a fost în clasa I, când cu gazeta sportului a început să apară o carte care făcuse furori în Anglia, Harry Potter.
Mama o adusese acasă sperând să încerc ceva nou, deoarece lecturile de la școală nu îmi prea plăceau.
Am luat cartea de câteva sute de pagini în mâna și am început să citesc despre băiatul de sub scări, despre aventurile lui, și nu m-am mai putut opri de atunci.
Până în clasa a III-a, citisem toate cele 4224 de pagini din serie și mă îndrăgostisem de genul fantasy. Am continuat cu giganții genului,
J. R. R. Tolkien, Roald Dahl, iar apoi, în clasa a V-a, am descoperit literatura YA(Young Adult). Această descoperire mi-a deschis ușa spre un raft infinit de cărți incredibile,
genial gândite, cu intrigi fascinant de complexe și miliarde de personaje care au jucat, fiecare, un rol în formarea mea.
Pentru că asta înseamnă să iubești o carte: să iei cele mai bune atribute ale protagonistului și să le adaptezi vieții de zi cu zi,
să înveți curajul de la Bilbo și să îl folosești când trebuie să înfrunți realitatea.
Încet încet, am început să experimentez alte genuri de carte, luând-o mai întâi spre lumea soră a fantasy-ului, dystopian, apoi spre SF, historical fiction și, mai târziu,
spre cărți despre univers. Dar, când în mod inevitabil crești, magia din cărțile fantasy nu mai are același farmec, parcă poți vedea printre firele care leagă lumea împreună,
parcă magia nu mai este suficient de extraordinară. Până la urmă, chiar dacă traumele psihologice sunt pe măsură puterilor magice, oamenii reali trăiesc astfel de experiențe și
supraviețuiesc fără magie. Așa că, acum, oricât de mult mi-aș dori să mă reîntorc la vârstă când rezolvarea magică a conflictului era cea mai complexă soluție, trebuie să mă
obișnuiesc cu ideea că romanele fantasy, fie ele numite New Adult și recomandate pentru aproximativ 21 de ani, nu mai sunt suficiente pentru a umple setea de cuvinte din acest
suflet trecut de vârstă poveștilor.
Experimentez cu romane noi, cu genuri noi, cu cărți fantasy de la autori cu mai mult substrat, pentru că acesta este unul dintre pericolele
succesului ca autor: deși primele cărți sau prima serie erau extrem de bine gândite, următoarele sunt scrise pe exact aceeași rețeta de succes și își pierd farmecul pentru că
poți intui ușor ce urmează. În final, mă bucur de cărți noi, deseori cu un element fantastic, dar nu bazate pe magia lumii în care se află personajele ci pe complexitatea
lor ca oameni și îmi amintesc cu nostalgie de cărțile pe care le-am citit înainte, pentru că dacă le-aș reciti aș spulberă fragilă iluzie care susținea că acele cărți sunt extraordinare.
Câțiva dintre autorii mei favoriți(pentru că nu mă puteam decide asupra cărților favorite) sunt:
 |
 |
| Victoria Schwab | Veronica Roth |
 |
 |
| Holly Black | Evelyn Skye |
Animale de companie
Whiskas- si-a pierdut un picior
Thabitha- cea mai blanda
Introducere
Sportul
De când eram mică, am făcut foarte mult sport, ceea ce consider că m-a ajutat în a-mi dezvoltă atât spiritul competitiv,
cât și capacitatea de a-mi gestiona sentimentele, mai ales în situații neprevăzute. Am început cu baletul, de când aveam patru ani,
până la șase, când am mers pentru prima dată la lecții de înot. Acest nou sport mi-a plăcut în mod special, așa că l-am practicat de performanță timp de șase ani.
La final de clasa a V-a am început să joc baschet de performanță, timp de doi ani, perioada pe parcursul căreia am făcut și atletism, dar nu și înot.
Din cauza examenului, în clasa a VII-a a trebuit să mă opresc, iar echipa s-a desființat. Acum, joc baschet amator și merg la înot de cel puțin două ori pe săptămâna.
 |
Cred că tinerilor din generația mea le lipsește sportul și disciplina care vine odată cu practicarea unuia. Despre beneficiile fizice știe toată lumea, nu are sens să mai menționez cât de sănătos este sportul, așa că mai bine vorbesc despre modul în care acesta activitate ajută la creșterea caracterelor.
Disciplină este inițial cultivată de părinți, care te școală din pat și te duc la bazin, de patru ori pe săptămâna, dar mai apoi înveți că este în avantajul tău să mergi la antrenament pentru că altfel antrenorul nu te lasă să joci la meci.
Înveți perseverența, că atunci când ți se pune o piedică trebuie să te ridici, pentru că nu are nimeni timp să se oprească, să te mângâie și să te întrebe dacă eșți bine, dacă vrei apă sau o pauză. Înveți colaborarea, cum nimic nu trebuie să conteze în momentul în care intrați pe teren, cum să lași viață personală și presupusele probleme pe banca și să joci cât de bine poți.
Când trebuie să îți faci turele, fie că vorbim de 10, 20, 80, știi că asta ai de făcut și asta o să faci, indiferent de cât ești de obosit sau de trist pentru că ți s-a întâmplat ceva la școală. Aceasta este altă calitate extraordinară a sportului pe care o ador: când alergi, înoți sau dansezi până la extenuare și apoi peste pragul extenuării nu mai ai timp să te gândeșți la orice altceva, nu mai ai timp să analizezi ce ai pățit sau ce te doare. Nu, tot ce mai poate creierul tău să perceapă este pulsul și următorul jalon pe care trebuie să-l atingă sau câte ture mai are de făcut. Nu auzi decât cum îți bate inima, este liniște și te dor toate, dar știi că dacă alergi puțin mai mult, puțin mai repede, până la urmă o să treci de ,,pragul de efort", acel moment în care crezi că plămânii tăi nu o să mai funcționeze deloc și inima o să-ți pocnească, dar apoi îl depășești și realizezi că încă mai poți, nu ai murit cum te așteptai. Și senzația pe care o ai după ce ai depășit ,,pragul" este incredibilă, de nedescris.
De aceea, sportul a fost și rămâne una dintre pasiunile cele mai dragi mie.
Gătitul
Părinții mei au pus mereu accentul pe o alimentație sănătoasă, așa că mai toate mesele noastre le pregătim în casă. Așa am început să gătesc și eu, ajutându-i în bucătărie.
Am început să încerc rețete noi, la început doar dulciuri, dar mai apoi și mâncare, învățând din greșeli și urmând rețeta cât mai bine. Astefel, am descoperit o altă pasiune
pe care să o îndrăgesc. Prefer să prepar tarte, aluaturi, torturi și biscuiți, orice în care îmi pot folosi și latura creativă.
 |
 |
| Pizza Margherita | Pizza Prosciutto |
 |
 |
| Tartă cu caise | Tartă cu lămâie și bezea |
 |
 |
| Moelleux au chocolat | Brownie |
 |
 |
| Turtă dulce glazurată | Chifle |
 |
 |
| Melci cu scorțișoară | Mini melci cu scorțișoara |
 |
 |
| Rick Yancey | Sarah J. Maas |
 |
 |
| Erin Morgenstein | Stephanie Garber |
 |
 |
| Agatha Christie | Gita Trelease |
 |
 |
| Papanaș- adoptat de pe drum din Panaci | Pufi- fiica Thabithei, pisica alfa |