My experience

Salut, mă numesc Bianca-Gabriela Pleșca și sunt eleva la Colegiul Național Emil Racovița Iași. În acest site o să scriu despre: experiența mea învățând în străinătate, cum mi-a fost schimbarea din străinătate înapoi în România și niște diferențe la sistemul școlar dintre aceste țari.

Școala în Spania

M-am mutat în Spania la vârsta de 5 ani cu părinți și fratele meu. Am învățat de la clasa întâi până în clasa a-8a (2012/2020). Prima zi de școală țin minte că am plâns fiindcă totul ce să întâmpla era nou pentru mine și nu știam ce să fac, de menționat că nu știam să vorbesc limba spaniola nici Engleza deci nu prea aveam cum să comunic cu alți. Fața de toate astea, profesori și colegi m-au primit cu mare drag și au făcut tot posibilu să mă simt bine. Era și pentru ei ceva nou să vina cineva din străinătate fără să vorbească Spaniola, iar când mă întrebau vreo ceva eu doar mă uitam la ei fiindcă nu înțelegeam nimic, bine dar asta doar primul an, deoarece am învățat destul de rapid să vorbesc și eu Spaniola că ceilalți colegi. Din clasă a-2a totul mergea destul de bine, înțelegeam totul ce să vorbea și să învăța în clasa. Însa aveam probleme cu pronunțarea unor litere precum j, v sau r, durant ora de romana mergeam cu un alt profesor și alți copii cu probleme la pronunțare și asta ma ajutat mult. Începând cu clasa a-3a totul era foarte bine, știam să vorbesc spaniola la perfecțiune, nu mai aveam probleme cu pronunțarea aproape, și aveam note destul de bune, urmând să dau evaluarea de clasă a-3a cu rezultate destul de bune impresionând pe părinți și profesori care m-au sprijinit de când am ajuns. Nu prea am ce să zic despre clasele a-4a până în a-7a, deoarece nu e nimic interesant, eram deja o eleva că toți ceilalți, ajungând să fiu printre elevii cei mai buni. Clasa a-8a a fost ultima mea clasa făcută în Spania, aceasta a fost destul de ușoară până ce am intrat toți în carantină din cauza virusului. Primele 2 săptămâni de carantina eram fericita deoarece mă gândeam ca am 2 săptămâni vacanța, dar dup-a covid-ul sa expandat foarte mult mai ales în capitala unde trăiam eu, urmând să facem școală online. Prima săptămâna de online a fost ceea mai grea pentru toți cred fiindcă nu știam ce să facem, dar dup-a o săptămâna am știut să ma organizez rezultând sa termin trimestrul cu note extrem de mari.

Școala în România

Am ajuns în România vara trecută în iulie la vârsta de 13 ani spre 14 ani în curând. Era primul an care făceam școală în românia și aveam mare emoții și îmi era și puțin frica. Eu nu învățasem niciodată limba romana la școală, totul ceea ce știam era de la ce vorbeam cu părinți în casă și ce vorbeam cu prieteni mei. Asta era frica mea cea mai mare, să nu știu să mă exprim în limba romana (nici acuma nu știu foarte bine dar mă străduiesc în fiecare zi să vorbesc și să scriu gramatical mai bine) și faptul că nici să scriu bine în romana știam. Prima zi de școală mi-am cunoscut dirigintele și parte din colegi care m-au ajutat să mă acomodez și cu temele de majoritatea de ori. Mi-a plăcut foarte mult că unii profesori mi-au înțeles situația și mi-au zis să fiu liniștită să fac tot ce pot eu la ritmul meu și orice am nevoie să nu îmi fie rușine să întreb. Datorit faptele astea, clasa a-9a a decurs destul de bine cu niște profesori și colegi extraordinar. La sfârșit de an am avut și niște rezultate foarte bune pentru mine cea ce ma surprins, deoarece la început de am eram foarte îngrijorată că nu o să am note cum aș vrea eu de mari dar mi-am dat seama că gândeam greșit și nu trebuia să mă îngrijorez așa tare. La sfârșit, anul de clasa a-9a a mers mai bine decât mă așteptam, la început primele luni a fost mai grele dar dup-a pe la sfârșit m-am acomodat mai bine și îs foarte fericita cu rezultatele obținute.

Diferențe în învățământ

- Materia e foarte diferita în România fața din Spania- cumva în Spania materia era mai ușoară mai ales la matematica iar profesori le explicau că să înțeleagă toți elevi, iar în România materia e mult mai grea și complexa mai ales la matematică, biologie și fizica, chiar dacă profesori să străduiesc să ne explice și să ne învețe tot îs grele. În opinia mea ar trebui să se schimbe materia mai pe timpurile de acuma, deoarece materia care să învață acuma e la fel că ceea ce să învăța și acum mulți ani iar vremurile sau schimbat și acuma avem materiale noi și alte necesități.

- Relația profesor-elev- asta e ceea mai mare diferența care am observat eu după aia cu materiile. În România relația profesor-elev nu e prea bună sa zic așa, profesorii să tratează de domn și doamna iar unii profesori îs prea strici să zicem, și asta poate cauza să îți fie frica de unii profesori. În schimb în Spania, relația profesor-elev e una mai bună, pe profesori îi place săi chemi după prenume și nu cu domnu sau profesor, iar asta chiar dacă nu e ceva ce pare să aibă alt împăcat asupra elevului chiar are, deoarece vorbind cu a2a persoană către el/ea te face să simți că toți avem același valoare indiferent de ceea ce facem. Și faptul că să vorbește așa cu profesorul, nu înseamnă că ai mai mult sau mai puțin respect fața de aceasta, ci doar că toți suntem oameni și niciunul nu ar trebui să fie mai presus decât altu.

- Ora la care începe școală- nu cred exact că asta are treabă cu sistemul educativ, dar totuși școală începe prea devreme, iar pentru unii elevi care trăiam mai departe de școală și venim cu transportul public, mașina, etc. trebuie să ne trezim foarte devreme, chiar și mai devreme când ploua deoarece e mai mult trafic și trebuie să ajungem la timp la școală și nu cred că e bine pentru noi asta. (În Spania începeam orele la 9 30 în generala și la 8 30 la liceu, iar aici orele încep la 7 45, e o diferența cam mică dar schimba mai multe)

- Olimpiadele- îmi place mult asta cu olimpiadele deoarece pentru acei elevi care îi place mult o materie și sa descurca bine la ea, cred că olimpiadele îl motivează să învețe mai mult despre acest domeniu și faptul că concurează cu alți elevi îl încurajează că este bun și poate mai mult. În Spania unde am învățat eu cel puțin nu erau olimpiade de genul ci doar niște competiții la care elevi nu prea eram încurajați să mergem.