Imanuel Kant (1724-1804)

Johan Gottlieb Fichte (1762-1814)

Wilhelm Friederich Hegel (1770-1831)

Ferdinand Lassale (1825-1864)

Se numără printre personalităţile marcante ale culturii germane care au inoculat germanilor ideea venerării statului. Totodată, ei au reclamat necesitatea unui dictator, în amintirea zilelor glorioase ale Sfântului Imperiu germanic.

Max Weber (1864-1920)

Proclama necesitatea supunerii faţă de un şef charismatic, unul care cumulează prestigiul şefului de bandă, prestigiul comandantului militar, cel al magicianului şi cel al profetului. Însumarea acestor componente ale prestigiului favorizată de perioadele de criză, asigură postura de salvatori a acestor lideri, de oameni de excepţie care cristalizează în ei forţele obscure, latente ale unui grup uman.

Dietrich Eckart (1868-1923)

Gotfried Feder (1883- 1941)

Sugera că salvarea Germaniei stau într-un conducător ieşit din popor.

Thomas Mann (1875-1955)

Opunea cultura germană celei occidentale.

Alfred Rosenberg (1893-1946)

Edita în germană celebrul fals istoric cunoscut sub numele de “Protocoalele Înţelepţilor Sionului”.

Opera sa capitală cu titlul “Mitul secolului al XX-lea. Evaluarea conflictelor spiritual-intelectuale ale timpului nostru” –explicaţia pentru titlul ales era: “Mitul este mitul sângelui care, sub semnul svasticii, declanşează revoluţia mondială. Este trezirea sufletului rasei care, după o perioadă de lungă somnolenţă, va pune capăt haosului rasial.”. Este una din lucrările celebre, extrem de căutate după “Mein Kampf”.

Friedrich Meinecke (1862-1954)

Denunţa existenţa în spiritul german a unei tendinţe irezistibile de a trece de la o realitate la o lume metafizică în care găseşte o mântuire.

Despre Liga Pangermanică

Creată în 1894, ea exprima puncte de vedere oficiale sub Wilhelm al II-lea şi folosea în acest sens termenul de popor. După 1912, invoca necesitatea unui Führer, văzând în război un eveniment providenţial. Denunţa pericolul votului universal, aprecia şi propaga ideea că forţa statului rezidă într-o ţărănime sănătoasă şi fecundă. Preconiza rezolvare problemelor sociale ale Germaniei prin lărgirea spaţiului vital, indicând şi teritoriile care trebuiau incluse în acest spaţiu, şi anume cele franceze. Totodată preconiza instalarea unei noi ordini care să permită refacerea purităţii rasei germane şi refacerea forţei statului german .