Originea şi cauzele totalitarismului.

Legătura dintre primul război mondial şi fenomenul totalitar nu este întâmplătoare. Conflagraţia de la începutul secolului XX constituise o linie de demarcaţie în devenirea istoriei europene şi a lumii. Lumea suportase schimbări la nivelul mentalităţilor şi a sistemului de valori. Se clătinase credinţa în progres şi civilizaţie. Se relativizase raţionalismul liberal şi se căutau noi certitudini ale fiinţei şi ale existenţei. În acest context, Edward McNall Burns sesiza o reacţie totalitară.

Astfel, comunismul în Rusia îşi începea istoria ca o reacţie împotriva suferinţelor şi injustiţiilor impuse ţăranilor şi muncitorilor în timpul primului război mondial şi împotriva burgheziei şi ale lui Kerenski de a forţa Rusia să reia lupta împotriva Germaniei. Impactul războiului a contribuit la începutul masificării/ atomizării societăţii ruse, proces continuat de conducătorii sovietici şi condiţie necesară a instalării regimului totalitar.

Războiul lăsase urme adânci şi în rândurile populaţiei din Germania. Mortalitatea excesivă, lipsa bunurilor de larg consum, creşterea numărului de şomeri, obligaţiile grele asumate prin tratatul de pace, creaseră un climat de serioasă efervescenţă socială în două direcţii diametral- opuse: stânga politică, spre realizarea unei societăţi fără războaie, de egalitate în faţa legilor, de democraţie reală; dreapta politică, reacţionară şi conservatoare, spre menţinerea structurilor sociale, economice şi politice ale fostului Imperiu.

Pe acest fond al nemulţumirilor sociale, pangermanismul renaşte cu şi mai multă vigoare, degenerând într-un naţionalism şovin şi într-un antisemitism acerb, printre vinovaţii înfrângerii Germaniei fiind consideraţi şi evreii.

Republica de la Weimar s-a constituit şi într-un teren de confruntări politice, ideologice, doctrinare, între diverse partide de orientări de dreapta sau de stânga. Incertitudinea, confuzia, compromisurile sunt aspecte caracteristice ale vieţii politice germane în preajma preluării puterii de către nazism. Parlamentul (Reichstag-ul) reflectă şi el fidel slăbiciunile şi confuzia Republicii.

Promovând o propagandă în care se exploatau la maxim ravagiile crizei, făcând promisiuni dintre cele mai ademenitoare a reuşit să exalteze spiritul şovin şi revanşard. Hitler era prezentat opiniei publice ca omul care ar putea scoate Germania din impas. Mulţi au crezut aceste afirmaţii şi, sprijinit de marea industrie, marea finanţă, marea junkerime, Hitler a fost împins spre putere.

Apreciată drept un specialist de marcă în domeniul totalitarismului, Hannah Arendt, surprindea în anul 1951, în lucrarea
The origins of totalitarianism, originile răului secolului XX, în încercarea de a realiza o paralelă sistematică între fenomenul nazist şi comunist. În opinia d-sale, ceea ce caracterizează ascensiunea mişcărilor naziste şi comuniste în anii 30 este faptul că ele se adresează unei “mase” pe care mai înainte celelalte partide o considerau apatică sau indiferentă, profitând astfel de “prăbuşirea sistemului de clase” în cadrul naţiunilor europene. Această societate atomizată constituie nucleul totalitarismului şi permite analizarea lui ca fenomen original al secolului al XX-lea.

Un alt punct de vedere acreditează ideea că totalitarismul se prezintă şi ca accentuarea unor tendinţe care existau deja, ca împlinirea unor potenţialităţi. În acest caz, explicaţia constă în teoriile evidenţiate începând cu veacul XIX şi care au contribuit la cristalizarea ideologiilor comunismului şi naţional-socialismului. Vezi în acest sens, teoreticienii celor două ideologii din cadrul proiectului nostru.

Alte cauze care au condus la apariţia totalitarismului:

• Accentuarea caracterului total al economiei
• Participarea maselor la politică, participare legată de marile catastrofe militare şi economice din secolul al XX-lea, care au antrenat atomizarea socială, manipularea politică şi pierderea simţului valorilor