Comparaţie între comunism şi nazism.

Unul din obstacolele majore în faţa comparării totalitarismelor nazist şi comunist a fost semnalat de Raymond Aron. El susţinea imposibilitatea comparării celor două atâta timp cât regimul naţional-socialist nu a avut cum să se dezvolte precum cel sovietic, n-a beneficiat decât de 6 ani de pace, după care cel de-al doilea război mondial I-a adus prăbuşirea. Acest regim nu are o istorie care să poată permite înţelegerea fazelor succesive ca în cazul celui sovietic.

Analiza comparată realizată de noi are în vedere sublinierea asemănărilor şi deosebirile observate la nivelul metodelor, ideologiei, trăsăturilor regimului.

1. ASEMĂNĂRI
   • Ambele regimuri apar dintr-o voinţă revoluţionară. În cazul sovietic, această voinţă este inspirată de un scop “umanitar”: crearea unui regim în care totţi oamenii ar fi avut acces la umanitate. În cazul celui naţional-socialist german, voinţa revoluţionară tinde spre refacerea unităţii morale a Germaniei şi la lărgirea spaţiului vital al poporului german.
   • Existenţa monopolului puterii în mâna unui partid unic
   • Partidul unic este armat cu o ideologie care tinde să devină adevărul oficial de stat. El aspira la a se suprapune cu statul .
   • Metodele aplicate de Lenin şi sistematizate de Stalin sunt anterioare metodelor naziste. Rudolf Hoess, însărcinat să creeze lagărul de la Auschwitz, afirma: “Direcţia Securităţii pusese în mâinile comandanţilor lagărelor o documentare detaliată în privinţa lagărelor de concentrare ruseşti. Se sublinia acolo în mod deosebit că Rusia nimicise populaţii întregi prin muncă forţată.”
   • Mecanismele de segregare şi excludere ale “totalitarismului de clasă” seamănă cu cele ale “totalitarismului de rasă”. Viitoarea societate nazistă trebuie construită în jurul unei “rase pure”, iar societatea comunistă viitoare- în jurul unui popor proletar purificat de orice rămăşiţă burgheză.
   • În stat, activităţile economice şi profesionale sunt subordonate statului care, impregnat cu o ideologie oficială, le ideologizează
   • Deoarece activităţile se desfăşoară într-o subordonare faţă de stat şi de ideologia lui oficială, o greşeală comisă în domeniul economic şi profesional este în acelaşi timp o greşeală ideologică.
   • Două personalităţi puternice în fruntea celor două regimuri: Hitler şi Stalin, ambii manifestând dispreţ şi neîncredere faţă de regimurile democratice.
   • Procurorii generali ai celor două regimuri (Andrei Yanurievici - URSS şi Roland Freisler - Germania) au contribuit în maniere similare la concretizarea ideii că şefii acestor regimuri sunt deopotrivă izvorul legii, că voinţa lor trece peste lege, că în ambele regimuri putem vorbi de ficţiuni constituţionale
   • Ambele ideologii sunt mesianice- un fel de religii răsturnate-care răspund nevoii umane de a crede şi promit raiul de pe pamânt, o “nouă ordine” nazistă sau comunistă.
2. DEOSEBIRI
   • Numeroşi cercetători muncesc de decenii la problematica crimelor nazismului. Mii de cărţi, zeci de filme (Noapte şi ceaţă, Shoah, Alegerea Sofiei, Lista lui Schindler).
   • Asemenea demersuri nu există în privinţa crimelor comuniste. Ce explicaţii avem:
   • Voinţa clasică şi constantă a călăilor de aşterge urmele crimelor lor şi de a justifica ceea ce nu puteau să ascundă.
   • Măsurile luate împotriva celor care ar fi avut curajul să demaşte minciuna. Au încercat să-i descalifice, să le submineze credibilitatea, să-I intimideze. A. Soljeniţîn, V. Bukovski, A. Zinoviev au fost expulzaţi din ţările lor, Andrei Saharov a fost exilat la Gorki, Markov asasinat cu o umbrelă otrăvită.
   • Faţă de propaganda comunistă, Occidentul a dat dovadă mult timp de o orbire excepţională, naivitate dar şi teama faţă de puterea sovietică. O orbire sporită de credinţa unora conform căreia aceste ţăti erau pe cale “să îşi construiască socialismul”.
   • Participarea sovieticilor la victoria împotriva nazismului