Momentul apariţiei conceptului de totalitarism.

Încercarea noastră de a oferi o definire scurtă a totalitarismului s-a lovit de barierele ridicate chiar de realitatea istorică pe care o caracterizăm drept totalitară în secolul XX. Prin urmare, demersul nostru a avut în vedere observarea evoluţiei conceptului, originile şi caracteristicile sale.

Înainte de toate se impune precizarea conform căreia regimurile politice acceptate ca totalitare se instalează după marea conflagraţie din 1914-1918, ceea ce a determinat relaţionarea acesteia cu fenomenul în cauză. Richard Coudenhove - Kallergi sublinia de altfel că “statul totalitar al secolului al XX-lea este un copil al războiului civil dintre burghezie şi proletariat. El este deci, în esenţă, un stat războinic… Bolşevismul este născut din lupta împotriva capitalismului. Fascismul este născut din războiul contra marxismului”.

Până la Mussolini, folosirea noţiunii este rară şi vagă. O întâlnim în timpul Revoluţiei franceze în expresia ”război total”, formulă ce exprima mobilizarea generală în forma cea mai radicală. O găsim asociată cu aceea de stat (totalität) la Hegel. Francois Chatelet şi Evelyne Pisier afirmă că termenul de totalitar, desemnând în acelaşi timp fascismul şi comunismul, a apărut pentru prima oară în “Times”, în noiembrie 1929, cu referire la statul totalitar ca stat unitar, cu partidul unic, fascist sau comunist, născut ca o reacţie la parlamentarism.

Denumirea a fost pusă în circulaţie de Benito Mussolini prin articolul publicat în Enciclopedia Italiana, în 1932, prin care se proclama pe sine “totalitar” şi a numit statul fascist italian “lo stato totalitario”. Această pretenţie a conducătorului italian este departe de a fi şi acceptată de istorici care ezită în a considera regimul fascist ca fiind unul totalitar. Încă din 1938, Richard Coudenhove- Kallergi făcea distincţia între fascism - o metodă şi bolşevism - o religie. Scopul acestei metode era de a crea o Italie puternică pe baza sistemului capitalist şi în cadrul civilizaţiei occidentale. Dar fascismul lui Mussolini nu era decât un împrumut la scară mică a metodelor moscovite, încât istoricul exclama la un moment dat: “într-o lume bolşevizată, un stat fascist apare ca un azil al libertăţii”.

Caracteristicile totalitarismului.

În ceea ce priveşte caracteristicile acestui fenomen, vă prezentăm câteva din punctele de vedere exprimate în istoriografia de specialitate

1. În 1940, American Phylosophical Society, la primul său Congres, considera că noţiunea de totalitarism prezintă câteva trăsături semnificative:
   • Fenomenul apare ca fiind din punct de vedere istoric situat în secolul XX, deosebindu-se de orice alt precedent cum ar fi dictatura, despotismul, tirania…
   • Acest fenomen desemnează două tipuri de regim politic, Uniunea Sovietică a lui Stalin şi Germania lui Hitler, care, fără a fi perfect asemănătoare, au numeroase trăsături comune.
   • În istoriografia de specialitate s-a căzut de acord în a nu desemna sub acest termen Italia lui Mussolini.
2. În 1954, Karl Friederich, în lucrarea sa publicată, Totalitarianism, desprindea 6 aspecte caracteristice, şi anume:
   • Un partid unic (de masă), în general condus de un lider charismatic
   • O ideologie oficială
   • Controlul partidului asupra economiei
   • Monopolul mijloacelor de comunicare
   • Monopolul mijloacelor de luptă
   • Un sistem de teroare poliţienească şi politică
3. În Encyclopedie des sciences sociales, Spiro consideră că există 6 trăsături esenţiale ce caracterizează fenomenul totalitar:
   • Universalismul, deoarece pretinde că va reface specia umană după propria sa imagine
   • Participarea forţată, aleşii obţin până la 100% din voturi
   • Desfiinţarea organizaţiilor şi asociaţiilor neoficiale
   • Violenţa militară şi paramilitară
   • Incertitudinea, imprevizibilitatea şi insecuritatea normelor, întrucât voinţa personală face legea şi ea poate schimba fără încetare instituţiile pozitive. Apare astfel un sentiment de insecuritate care conduce la iraţionalism şi teroare.
   • Unicitatea scopului în opoziţie cu pluralismul regimurilor constituţionale
4. Cel mai des citate sunt cele formulate de Raymond Aron. În opinia sa, un regim totalitar se distinge prin faptul că:
   • Un partid are monopolul activităţii politice
   • Partidul unic este animat sau înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută şi care devine adevărul oficial de stat
   • Statul îşi rezervă un dublu monopol: al forţei şi al mijloacelor de convingere
   • Cea mai mare parte a activităţii economice şi profesionale este supusă statului. Cum statul este inseparabil de ideologie, aceste activităţi sunt ideologizate
   • Politizarea şi transfigurarea ideologică a tuturor greşelilor posibile ale indivizilor şi, în concluzie, o dublă teroare: poliţienească şi ideologică.