Theodor Pallady Un poet plastic al interioarelor  Data și locul nașterii 11 Aprilie 1871, Iaşi Data și locul morții 16 August 1956, Bucureşti Educație • Provenind dintr-o familie de boieri moldoveni (mama sa era din familia Cantacuzino) şi-a început instrucţia acasă, în particular, cu un institutor francez.
• 1882-1886 – Urmează cursurile liceului „Sf. Gheorghe“ din București.
• 1886 – S-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care o părăseşte în acelaşi an pentru a studia la Politehnica din Dresda.
• 1887-1889 – Studiază ingineria la Politehnica din Dresda, unde ia lecţii de pictură şi desen de la Erwin Oehme, care îl sfătuieşte să studieze în continuare la Paris.
• 1889 – La sfatul pictorului E. Oehme, dar împotriva voinţei familiei care voia să-l vadă inginer, Pallady pleacă la Paris unde va studia, timp de doi ani, în atelierul pictorului Aman Jean din Avenue de Saxe.
• 1891 – La Paris se înscrie la Académie des Beaux-Arts. Timp de un an urmează cursul de desen după antici.
1892-1897 – Studiază la atelierul lui Gustave Moreau; Matisse, Marquet, Guerin, Rouault, Manguin, Evenopoel, Carnoin, Lehman, Bussy, Desvallieres, Martel şi alţii i-au fost colegi de atelier.
• Frecventează clasa lui Puvis de Chavannes (căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora lui Vasile Cantacuzino, bunicul său dinspre mamă), de unde preia finețea desenului și strălucirea culorilor.
Activitate • 1900 – Expune pentru prima oară la Salonul din Paris.
• 1902 – Expune la Londra. Face o călătorie în Anglia. Expune la Paris.
• 1904 – Revine în ţară şi deschide în Bucureşti o expoziţie personală în salile Ateneului Român. Printre lucrările expuse au figurat « Peisaj cu biserică », « Nud în aer liber » şi « Fiul risipitor ».
• 1906 – Se reîntoarce în ţară pentru a se căsători cu Jeanne Ghika. La scurt timp îi moare bunicul Vasile Cantacuzino (Vasile Canta), de care Pallady era foarte ataşat; moare apoi tatăl său, Iancu Pallady. Pictorul îşi cumpără o vie în preajma Iaşului, la Bucium, unde, timp de zece ani, îşi va petrece vacanţele de vară, realizând numeroase peisaje. Plecând la Paris, îşi instalează atelierul în Montrouge, apoi în str. Verrier; în cele din urmă se stabileşte, pentru aproape 30 de ani, în Place Dauphine. Mai mult +
• 1910 – Deschide a doua expoziţie personală în sălile Ateneului Român (136 lucrări).
• 1912 – Expune la Société Nationale des Beaux Arts de la Paris două nuduri remarcate de criticul revistei « Mercure de France », Gustave Kahn.
• 1913 – Expune la Société Nationale des Beaux Arts de la Paris. Călătoreşte în Italia. Deschide a III-a expoziţie personală în sălile Ateneului Român (115 lucrări).
• 1917 – Figurează cu trei lucrări în Colecţiunea artistică a Statului din Palatul Artelor.
• 1919 – Expoziţie personală în sălile Ateneului Român.
• 1920 – Organizează prima expoziţie personală la Paris, la galeria Nunes et Fiquet, cu 33 de lucrări: nuduri, flori, naturi moarte, studii, peisaje, desene. Expoziţia este prezentată foarte elogios, în prefaţa catalogului, de criticul Jean Royere.
• 1925 – Organizează o expoziţie personală la Paris, la galeria Morin-Benezit, care a fost prezentată de fostul său profesor Aman Jean. O altă expoziţie personală, cu 122 de lucrări, la Bucureşti, la Cartea Româneasca. Catalogul expoziţiei a fost prefaţat de Tudor Arghezi. Fiind foarte apreciat de critica vremii, apar în presa o serie de articole elogioase semnate de Francisc Şirato, Oscar Walter Cisek, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Sigmund Maur, Eugen Crăciun şi alţii.
• 1926 – I se acordă Premiul Naţional de pictură. Participă la Salonul Oficial de pictură şi sculptură cu 5 lucrări: Nud, Mimoze, Armonie în gri, Canapeaua verde şi Pe Cheiul Senei; de asemenea, la Expoziţia colectivă de la Sala Grigorescu, la expoziţia societăţii « Tinerimea Artistică » şi la Expoziţia de artă românească şi străină organizată la Casa Artei din Bucureşti.
• 1928 – Face o călătorie în Spania la Toledo, unde este atras de pictura lui El Greco. Reîntors la Paris, deschide o expoziţie (40 lucrări) la galeria Eugene Blot, din Rue Richepance, prezentată în prefaţa catalogului de poeta Anna de Noailles.
• 1929 – Participă la expoziţia « La Roumanie a l'Exposition Internationale de Barcelone ». Expune la Bucureşti, la Cartea Românească (121 lucrări). Expoziţia este comentată elogios de Cella Delavrancea, Ştefan Neniţescu, Nicolae Tonitza, Tudor Arghezi, Eugen Crăciun, Oscar Walter Cisek, Adrian Maniu, Petru Comarnescu, H.Blazian, Anestin, Tache Soroceanu şi alţii.
• 1930 – În expoziţia « Teutoonstelling van Roemeensche Kunst », organizată la Haga şi Amsterdam, este prezent cu şase uleiuri: Jurnalul, Liliacul alb, Flori, Rochia portocalie, Vasul albastru, Flori la fereastră şi cinci acuarele; cu aceleaşi lucrări figurează şi la « Exposition d'art roumain moderne a l'occasion du centenaire de l'independence belge a Bruxelles ».
• 1931 – La « Exposition d'art roumain moderne a l'occasion de la XXVII-eme conference de l'Union interparlementaire », organizată la Bucuresti, îi sunt expuse nouă lucrări: Rochia portocalie, Flori, Orientală, Nud la mare, Bufniţa, Scrisoarea, Nud, Masca roşie, Nud.
• 1939 – Participă la Expoziţia Internaţională de la New York.
• 1940 – Expoziţie personală la Ateneul Român (145 lucrări). În Expoziţia de artă română modernă, organizată la Bucureşti, figurează cu zece lucrări din colecţia K.H.Zambaccian. Participă la a XXII-a Esposizione Bienale Internazionale d'Arte di Venezia.
• 1942 – Participa la expozitia « La Bienale di Venezia - XXIII- a esposizione internazionale d'Arte » cu patru lucrări: Flori, Nud, Harem, Repaus.
• 1944 – Expoziţie colectivă Pallady, Petraşcu, Tonitza, Şirato, Iser, Steriadi, organizată de Căminul Artei. Apare monografia « Pallady », de Ionel Jianu, la editura Căminul Artei şi monografia « Pallady », de K.H.Zambaccian, la editura Casa Şcoalelor.
• 1945 – În expoziţia « Franţa văzută de pictori români », organizată de Muzeul Toma Stelian, îi sunt expuse 32 lucrări.
• 1956 – Cu prilejul împlinirii a 85 de ani, Galeria Naţională a Muzeului Naţional de Artă al României organizează o mare expoziţie retrospectivă « Pallady » (202 lucrări de picturi şi 87 lucrări de grafică). I se acordă titlul de Maestru Emerit al artei pentru merite deosebite în domeniul creaţiei plastice.
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • Theodor Pallady a fost boier prin naştere, arborele său genealogic urcând până la Vasile Lupu şi Şerban Cantacuzino, dar şi prin rafinamentul creaţiei sale.
• Între Theodor Pallady şi Henri Matisse s-a legat o strânsă prietenie şi o permanentă polemică referitoare la principiile picturii.
• Tudor Arghezi spunea despre artist: „Pallady este delicat în nuanţe şi splendori fragile, meşterul nostru ne povesteşte tainele culorilor văzute pe dinăuntru, învăluite în borangic.”
• „Un tablou (spun un tablou, nu o pictură) este un poem pictural… de linii, forme și culori. Este mai mult decât o pictură. Este gândire, sentiment, exprimare prin pictură…linii, forme și culoare”. Theodor Pallady
• Cuvintele lui Goethe « născut să vadă, menit să contemple » au fost transcrise de mai multe ori în paginile jurnalului lui Pallady.
• „Culoarea necontrolată de spirit şi de raţiune rămîne un lucru trecător, care farmecă pe moment, dar care nu poate rezista în timp“ (Theodor Pallady, însemnări din 1935-1936);
• „Opera de artă e universală şi atemporală, diferenţiază între sensibilitatea care dă naştere Artei, creaţiei şi sensibleria ce dă naştere materiei fără spirit“ (Theodor Pallady, jurnalul din ’44).
• „Linia evoluției picturii lui Pallady: de la cenușiul predominant în lucrările din Paris, a ajuns treptat la o lumină clară, curată, aproape cristalină. De la poezia puțin decadentă a umbrelor insinuante, aeriene, atmosferizante – care nu însemnau pete de negru, ci grații de mai puțină lumină – a trecut la o poezie de cristal, pură a raporturilor clare. Dar concepția artistică, viziunea asupra lumii și a vieții, au rămas aceleași, neschimbate, ca și mijloacele tehnice folosite” (Ionel Jianu, Theodor Pallady, București, ed. Căminul Artei, 1944).
Autori Legături utile |
Acasă
