Matei Millo Creator de şcoală în teatrul românesc  Data și locul nașterii 25 Noiembrie 1814, Stolniceni-Prăjescu, judeţul Iaşi Data și locul morții 9 Septembrie 1896, Bucureşti Educație • Studiază cu profesori particulari acasă. Astfel, învaţă de mic limba greacă, limba franceză şi limba germană.
• 1833-1834 – Continuă studiile la Iaşi, la pensionul lui Victor Cuenim. Din această perioadă datează primele sale apariţii pe scenă, precum şi primele sale texte dramatice.
• 1835-1836 – Studiază la Academia Mihăileană. Gheorghe Asachi îi este profesor.
• 1840-1845 – Pleacă la Paris pentru a se instrui în economie politică sau inginerie. Însă face studii dramatice, luând lecţii particulare şi urmărind maeştrii vremii (Frédérick Lemaitre, Hugues Bouffé, Pierre-Alfred Ravel).
Activitate • 1846 – Reîntors la Iaşi, preia (până în 1852) conducerea Teatrului Naţional din Iaşi, împreună cu Nicolae Şuţu. Întemeiază « Şcoala declamatorie », care are ca scop instruirea tinerilor actori. Această şcoală de teatru a trasat o nouă orientare a teatrului românesc.
• 1847 – Începe cariera de actor profesionist.
• 1848 – Are loc la Iaşi premiera primei operete româneşti, « Baba Hîrca », pe un text de Matei Millo, muzica fiind compusă de Alexandru Flechtenmacher.
• 1852 – Se angajează la Bucureşti
• 1864-1866 – Este profesor la Conservator, la Catedra de mimică şi declamaţie
• 1872 – Scrie « Apele de la Văcăreşti », considerat a fi primul text românesc pentru spectacol de revistă
• 1877 – Alcătuieşte « Trupa artiştilor asociaţi ». Devine prim-societar al Societăţii Dramatice a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va îndeplini şi funcţia de director de scenă
• A realizat numeroase traduceri, mai mult sau mai puţine libere din Moliere (George Dandin sau Bărbatul dat pe bete, Bădăranul sau Burghezul gentilom), Beaumarchais (Căsătoria lui Figaro), Bernardin de Saint-Pierre (Mulatrul), precum şi din Mellesville, Charles Desnoyers, Casimir Delavigne, Frederic Soulie, D'Ennery, Eugene Labiche etc.
• Într-o perioadă în care repertoriul teatral românesc era extrem de sărac, Matei Millo a susţinut repertoriul naţional şi prin creaţii dramatice proprii, în special vodeviluri sau scenete comice (de exemplu, Un poet romantic, Iaşi, 1850; Masca pe obraz sau Hai să râdem, Bucureşti, 1862; Apele de la Văcăreşti, Bucureşti, 1872; Chiriţa la expoziţia de la Viena, Bucureşti, 1874). În preajma Unirii, scrie câteva texte de factură istorică (Ştefan cel Mare, Jianul căpitan de hoţi).
Povești care ne merg la suflet • Carol Popp de Szathmáry, care între anii 1847-1856 şi-a avut atelierul fotografic la Hanul Bossel, l-a fotografiat - pe la 1864 - pe marele actor în diverse roluri interpretate pe scena care concura Teatrul Mare de peste drum.
• Este primul actor român care încearcă travestiul, repurtând un mare succes de public.
• 1 martie 1847: debutul ca actor profesionist al lui Matei Millo în Teatrul de la Copou. El joacă în franţuzeşte în comedia “Cei ce se aseamănă se adună”, încadrat de ansamblul francez. În acea epoca începe gloria lui Millo. Totuşi, rudele i-au pus la cale o manifestaţie care să-l dezbare de patima jocului pe scenă. Au trimis slugile la teatru în seara de 19 octomvrie 1847, când s-a reprezentat “Mulatrul” de Saint Pierre, ca să facă scandal la apariţia lui Millo pe scenă. Spectacolul, întrerupt, n-a mai continuat până la sfârşit. De unde în ultimul timp marele comis se hotărâse, date fiind repetatele certuri cu familia, să abandoneze actoria, această înscenare a familiei îl ambiţionează să nu renunţe în ruptul capului la urgisitul, încă, şi hulitul meşteşug, spre norocul teatrului românesc!… În acel timp a rostit Millo faimoasele cuvinte, să priceapă capsomanii care l-au făcut să dea ancestrala boierie pe mult-hulitul meşteşug de histrion, de la Roscius pomenire: “Cinul boieresc nu-mi face nici rece, nici cald, şi de mă ţin de sfatul rudelor, am să rămân boierul Millo, om comun ca toţi ceilalţi Milleşti. Ca artist însăa e altă vorbă, mă vor batjocori ai mei, dar cred că am să mor un cineva”. (Fragment din volumul Giganţii teatrului românesc de Gaby Michailescu)
• Matei Millo a interpretat magistral personajele din comediile lui Vasile Alecsandri, iar în unele dintre textele sale, a reluat unele dintre aceste personaje (Paraponisitul pus în slujbă, Chiriţa la expoziţia de la Viena, Cucoana Chiriţa la carantină), adaptându-le evoluţiei vremurilor şi moravurilor. Textele sale sunt însă subsumate efectului de scenă imediat şi nu se remarcă printr-o valoare artistică deosebită.
• Interpretarea inegalabilă din „Chiriţele“ lui Alecsandri a rămas consemnată. „Millo cu trupa sa va face pe bucureşteni să râdă şi să plângă româneşte“, spune o notă din anul 1851 apărută în „Gazeta de Moldavia“.
Legături utile |
Acasă
