Emil Prager

Inginer, întemeietor al industriei construcţiilor în România

Data și locul nașterii

19 August 1888, Bucureşti

Data și locul morții

1 Februarie 1985, Bucureşti

Educație

• Face studiile liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti
• 1907-1912 – Este admis la Şcoala de Poduri şi Şosele, primind bursă pentru 5 ani. A avut ca profesori pe Anghel Saligny, Grigore Cerchez, Grigore Ţiţeica, Elie Radu, Nicolae Vasilescu-Karpen, Ion Ionescu-Bizet ş.a. În timpul facultăţii realizează proiecte bazate pe beton armat, o noutate la acea vreme.

Activitate

• 1912 – Prin Decret Regal, la propunerea ministrului secretar de stat de la Departamentul Lucrărilor Publice (E. Pangratti), este numit în postul de inginer-asistent la Serviciul Central al Direcţiei Generale a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Lucrează la portul Constanţa şi la porturile de pe Dunăre
• 1921 – Înfiinţează un birou de studii, expertize şi proiecte pentru lucrări de beton armat, primul de acest gen din ţară
• 1925-1945 – Biroul tehnic se transformă într-o Antrepriză de Construcţii care să asigure atât proiectarea, cât şi execuţia lucrărilor contractate
• 1948 – Începând din acest an lucrează la întreprinderi de stat, subordonate Ministerului Construcţiilor
• 1950 – Până la 90 de ani, când se pensionează, este inginer proiectant şi consilier la Ministerul Energiei Electrice. Toate marile lucrări, de baraje, termocentrale, hidrocentrale au beneficiat de asistenţa lui.
• 1979 – Publică lucrarea „Betonul armat în România”, o lucrare de sinteză a tehnicii româneşti
Construcţii realizate de Emil Prager
În 70 de ani de carieră, ing. Emil Prager a executat numeroase clădiri monumentale, civile sau industriale. Dintre acestea amintim:
• Palatul Regal/Muzeul Naţional de Artă (proiectul şi execuţia lucrărilor de construcţii, după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu)
• Biblioteca Centrală Universitară Iaşi (executată în perioada 1930-1934)
• Academia Militară (proiectul şi execuţia între 1937 şi 1939 după planurile arh. Duiliu Marcu)
• Fundaţia Dalles (proiectul de arhitectură a fost elaborat de prof. arh. Horia Teodoru; execuţia – ing. Emil Prager, 1935-1936)

Mai mult +

• Spitalul Elias (proiectul şi execuţia)
• Palatul Senatului/Sediul Ministerului de Interne (iniţiativa de a construi un sediu pentru Ministerul de Interne datează din 1912 şi aparţine ministrului Alexandru Marghiloman; în 1927 ministrul Octavian Goga desemnează pe arhitecţii Horia şi Lucia Creangăpentru planurile clădirii; în 1938 se autorizează construcţia prin decret regal și este desemnat arhitectul Paul Smărăndescu; din cauza războiului lucrările stagnează, palatul fiind terminat sub coordonarea inginerului Emil Prager și dat în folosința Ministerului în 1950, urmând ca din 1958 să adăpostească Comitetul Central al Partidului Comunist Român;după Revoluția din 1989 a devenit sediul Senatului până la mutarea acestuia în Palatul Parlamentului)
• Muzeul Ţăranului Român
• Hotelul Union (proiectul şi execuţia, planurile arh. Arghir Culina)
• Imobilul UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România), executat în 1938 după planurile arh. Constantin Moşinschi
• Palatul Universul, centrul presei interbelice (clădire de pe strada Ion Brezoianu Bucureşti, în care a funcționat în prima jumătate a secolului XX ziarul Universul executată după planurile arh. Paul Smărăndescu)
• Catedrala Ortodoxă de la Hunedoara (1939, proiectul şi execuţia, după planurile arh. Dumitru Berechet)
• Construcţii industriale: Termocentrala Floreşti, jud. Prahova (proiect); Termocentrala Schitu-Goleşti (proiectul tehnic); Termocentrala Sorecani-Aghireş, jud. Cluj (proiectul tehnic şi execuţia); Uscătoria de cereale din portul Constanţa (proiectul şi execuţia); Rafinăria de petrol Brazi (execuţia în colaborare cu Antrepriza T. Eremia); Fabrica de anvelope Victoria - Băicoi (proiectul şi execuţia); Castelul de apă din Târgu Jiu (execuţia); silozuri de cereale - Buzău şi Cilibia (execuţia) etc.
• Construcţii de căi ferate (execuţia): linia ferată Ploieşti - Târgovişte cu poduri, terasamente şi lucrări anexe; lotul I din linia ferată Bumbeşti - Livezeni cu tuneluri, ziduri de sprijin, terasamente, poduri, clădiri; lotul I din linia ferată Salva - Vişeu etc.
• Construcţii civile (de exemplu, Blocul Zodiac de pe Calea Dorobanţi, Bucureşti construit în 1946 de Emil Prager după planurile arhitecţilor Radu Dudescu şi Mircea Marinescu sau imobilul Societăţii de asigurări Dacia-România, de pe B-dul Elisabeta 24, Bucureşti, realizat în 1928-1929 după planurile arh. Arghir Culina; la acest bloc Prager a utilizat pentru prima dată în Bucureşti o macara mobilă).

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• „Un eveniment de seamă al epocii în care ne aflam după 1905 a fost expoziţia universală din 1906, a celor 40 de ani de formare a României mici.[...] În şantierul expoziţiei am văzut pentru prima dată lucrări de beton armat, care se executau, cum am aflat mult mai târziu, sub conducerea ing. Gogu Constantinescu, unul dintre promotoruii aplicării practice a betonului armat în România. [...] Această apariţie a fost decisivă pentru mine şi m-am hotărât să mă îndrept spre ingineria construcţiilor, pregătindu-mă pentru examenul de la Şcoala de Poduri şi Şosele” (Emil Prager, amintiri autobiografice)
• Emil Prager a refăcut, fără să ceară un ban de la stat, cupola Ateneului Român, distrusă în război.
• Prager este cel care a propus folosirea în construcţii a pietrei naturale prelucrate mecanic. În acest scop a deschis, organizat şi exploatat minele din localităţile Baschioi şi Racoş (judeţul Braşov), ultima fiind renumită pentru calitatea bazalturilor extrase.
• Încă din anul 1929, pe când conducea propriul său birou de studii şi proiecte, Prager a iniţiat mecanizarea şantierelor de construcţii prin instalarea primelor macarale mobile, ceea ce i-a permis reducerea termenelor de finalizare a unor construcţii înalte.
• Prager a aplicat, încă din anul 1938, în premieră, folosirea cofrajelor metalice de inventar, pentru producerea şi folosirea betonului armat, iar un an mai târziu, el a adus încă o noutate tehnică în practica construcţiilor, prin folosirea cimentului cu priză rapidă.
• Construcţiile realizate de Emil Prager au rezistat marilor cutremure din 1940, 1977, 1986, 1990, fapt care demonstrează probitatea profesională a marelui constructor.
• Nicolae Noica povesteşte că l-a cunoscut pe Prager în martie 1984, când l-a căutat să-i ceară amănunte despre o premieră din istoria construcţiilor româneşti: Spitalul Brâncovenesc, la care se utilizase, întâia oară, în 1904, betonul armat. Spitalul era în curs de demolare în 1984 – făcând loc Casei Poporului, iar Noica a mers pe ruinele lui şi a luat două grinzi de beton pe care să le studieze. Peste o jumătate de an, şi-a prezentat concluziile la un simpozion al Academiei Române. În semn de simpatie, Prager i-a înmânat mai multe dosare cu însemnări autobiografice, fotografii şi evocări ale unor constructori şi arhitecţi cu care fusese contemporan – documente pe care se bazează cartea tipărită în 2004.
• În 1978, la aniversarea vârstei de 90 de ani, prof. ing. Alexandru Gheorghiu spunea despre Emil Prager: „Numele de Prager era o garanţie atât pentru beneficiari, cât şi pentru furnizori. A contracta cu dânsul reprezenta o certitudine de îndeplinire corectă şi în cele mai bune condiţii a obligaţiilor asumate. Printre furnizori circula o vorbă: «Inginerul Prager este ca Banca Naţională»”.
• La împlinirea vârstei de 95 de ani, Emil Prager declara într-un interviu: „Cel mai de seamă indicator al meritelor nu poate veni decât de la reuşita durabilă a realizărilor, pentru care se cere dăruire personală, ordine şi disciplină în activitatea de fiecare clipă, continuitate morală în atitudini şi mai ales înţelepciune şi respect pentru colaborare în muncă.”

Autori

  • prof. Emanuela Cerchez

Bibliografie

  • Nicolae Noica – „Emil Prager – un model”. Editura Vremea 2010

Legături utile