Gheorghe I. Brătianu

Istoric şi om politic, militant pentru unitatea poporului român

Data și locul nașterii

21 Ianuarie 1898, Ruginoasa, judeţul Iaşi

Data și locul morții

27 Aprilie 1953, Sighetul Marmaţiei

Educație

• 1916 – Absolvă Liceul Naţional Iaşi.
• 1917 – Se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, pe care o absolvă în 1920.
• Fiind atras de istorie, abandonează cariera juridică şi se înscrie la Universitatea Sorbona din Paris, unde frecventează cursurile unor istorici prestigioşi, precum Ferdinand Lot şi Charles Diehl
• 1923 – Devine doctor în filosofie la Universitatea din Cernăuţi
• 1929 – Obţine doctoratul în istorie la Sorbona cu teza „Istoria Mării Negre”.

Activitate

• 1916 – Gheorghe I. Brătianu, în vârstă de 18 ani, se înrolează voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. A fost rănit în 1917, în timpul luptelor de pe Valea Trotușului, date împotriva armatei germane. Retras în spatele liniei, a revenit pe front în 1918, fiind rănit încă o dată în confruntările armate din Bucovina.
• 1924-1940 – Este profesor la catedra de istorie a Universităţii din Iaşi.
• 1928 – Este numit membru corespondent al Academiei Române, la propunerea lui Nicolae Iorga
• 1935 -1940 – Este director al Institutului de Istorie Universală din Iaşi.
• 1940-1947 – Este transferat la Universitatea din Bucureşti, unde ocupă catedra lui Nicolae Iorga, care se pensionase
• 1941-1947– Este director al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti.
• 1942 – Este ales membru titular al Academiei Române.
• 1947 – în cadrul represiunilor dezlănţuite de autorităţile comuniste, este înlăturat de la catedra universitară şi de la conducerea institutului de istorie.
• 9 iunie 1948 – odată cu reorganizarea Academiei Române, i se retrage calitatea de academician ca, de altfel, altor 97 de personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti.
• În noaptea de 7/8 mai 1950, este arestat de organele securităţii şi întemniţat la închisoarea din Sighet, fără să fi fost judecat şi condamnat.
• Într-una din zilele dintre 23 şi 27 aprilie 1953 moare în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiţii încă neelucidate.
Principalele lucrări
• 1929 – Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIème siècle, Paris
• 1937 – O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, Bucureşti
• 1938 – Études byzantines d’histoire économique et sociale, Paris
• 1942 – Cuvinte către români. Zece conferinţe şi prelegeri, Bucureşti
• 1943 – La Bessarabie: droits nationaux et historiques, Bucureşti
• 1945 – Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, Bucureşti
• Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în Principatele române (postum)
• 1969 – Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană (postum), Munchen

Activitatea politică
• Activează în PNL începând din 1926, dar se arată a fi un rebel care nu urmează linia partidului condus de unchiul său, Vintilă Brătianu
• La 7 iunie 1930 este exclus din PNL din cauza atitudinii procarliste.
• 1930 – Creează un nou partid, denumit Partidul Naţional Liberal – Gh. Brătianu, reuşind să atragă o serie de personalităţi marcante ale culturii româneşti. Fără o influenţă electorală notabilă, PNL-Georgist a sprijinit în primii ani politica lui Carol al II-lea, însă pe măsură ce acesta îşi accentua lupta împotriva partidismului şi parlamentarismului, regimul său căpătând nuanţe autoritare, Brătianu a început să se distanţeze de atitudinile politice ale monarhului. În alegerile din decembrie 1937 a semnat pactul de neagresiune electorală cu PNŢ şi Garda de Fier împotriva guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, prim-ministru PNL. După ce nici un partid nu reuşeşte să obţină cel puţin 40% din voturi pentru a obţine prima majoritară şi a avea majoritate în Cameră astfel încât să susţină un guvern, Carol a chemat la guvernare partidul clasat pe locul patru, deschizând calea spre instaurarea dictaturii regale. În aceste condiţii, Gheorghe Brătianu decide să se reîntoarcă în PNL, iar la 10 ianuarie va avea loc fuziunea dintre cele două formaţiuni. După numai trei luni partidele politice vor fi dizolvate, iar liberalii se vor vedea nevoiţi să activeze în ilegalitate.
• Deputat al PNL (1927-1930), apoi al PNL-Gh. Bratianu (1930-1938)
• În politica externă este unul dintre susţinătorii unei alianţe cu Germania, considerând ca în acel context internaţional interesele României puteau fi mai bine promovate.

Povești care ne merg la suflet

Originile lui Gheorghe I. Brătianu
Gheorghe I. Brătianu era fiul lui Ion I.C. Brătianu şi nepot al lui I.C. Brătianu, ambii prim-miniştri şi „ctitori” ai statului naţional român modern, bunicul fiind artizanul dobândirii Independenţei, tatăl al realizării României Mari. Mama sa, Maria Moruzi-Cuza, se trăgea din familia fanariotă Moruzi, ce a dat doi domnitori în ambele Principate. Maria Moruzi era văduva fiului lui Alexandru Ioan Cuza, obţinând prin moştenire castelul de la Ruginoasa.
Neagu Djuvara despre Gheorghe Brătianu
Istoricul român de origine aromână, Neagu Djuvara, dă câteva detalii despre personalitatea Gheorghe Brătianu, în cartea sa: “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” (editura Humanitas, Bucureşti, 2010).
„Familia Brătianu: Este o veche familie românească de boieri. Începuturile acesteia sunt menţionate documentar încă din secolul al XVI-lea (1501-1600), în judeţul Argeş. Acolo, educat în conacul Tigvenilor, bunicul celor ce vor purta numele de Brătianu este înmormântat în prima biserică domnească a românilor (1386), la Curtea de Argeş.
Fie că vorbim de Ion C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu , Gheorghe I. Brătianu s.a., aducem în discuţie nume cruciale în istoria modernă a României.
Legaţi prin nume, familie şi tradiţie, dar şi prin politică şi erudiţie, aceştia sunt oamenii care au devenit şi au rămas una din marile dinastii ale ţării noastre – Brătienii.”
Adevărul învinge, indiferent de soarta celor care l-au servit
6 decembrie 1944, la şedinţa de deschidere a anului academic la Institutul de Istorie Universală:
„Adevărul rămâne oricare ar fi soarta slujitorilor săi. De un lucru mă simt însă încredințat și vă asigur, că atât timp cât acest așezământ va avea ființă și va purta numele lui Nicolae Iorga, eu sau oricare va vorbi din acest loc nu se va abate de la lozinca ce a fost un îndreptar statornic al vieții sale și i-a luminat cu licăriri de fulger ceasul întunecat al sfârșitului… Tot ce ne călăuzește și în viitor, o cuprind doar întreaga aceste două cuvinte: NAȚIUNE și LIBERTATE.”
Nu-mi voi trăda ţara
Grav bolnav în închisoarea de la Sighet, i se oferă tratament medical în schimbul retragerii tuturor afirmațiilor sale privitoare la Basarabia și Bucovina ca pământuri românești. Episcopul greco-catolic Alexandru Todea a povestit ce i-a spus Brătianu despre târgul pe care i-l propuseseră comuniștii.
„Mi-a spus că a venit o comisie şi, după cîte mi-aduc aminte, a fost expresia sa, o comisie de la Bucureşti care i-a promis tratament medical cu singura condiţie să renunţe la ce a scris referitor la faptul că Basarabia şi Bucovina sunt pământ românesc şi să susţină în altă ediţie că aparţin Rusiei. Gheorghe Brătianu mi-a spus că a răspuns: «Nu-mi voi trăda ţara; nu pot dezminţi un adevăr istoric şi nimic pe lume nu mă poate justifica să scriu neadevăruri despre istoria românească». Atunci acele persoane i-au zis: «N-ai să primeşti îngrijire, nici tratament, nici medicamente, aici ai să pieri». Gheorghe Brătianu le-a răspuns: «Şi dumneavoastră o să pieriţi într-o zi, dar nu-i totuna să pieri cu demnitate sau cu laşitate». L-au privit în ochi, n-au mai spus nimic şi au plecat. A rămas mai departe, singur, în celula 71 a închisorii Sighet.”

Autori

  • Grigoraş Ilinca

Bibliografie

  • Dicţionar Enciclopedic, (1993), vol. I, A - C, Editura Enciclopedică, Bucureşti.

Legături utile

Destine şi asasinate pe scena politică românească – Gheorghe Brătianu

Gheorghe I. Brătianu