Face doar 3 clase la Liceul « Ion Heliade Rădulescu », fiind nevoită să se retragă pentru a-şi ajuta părinţii. Din 1945, studiază la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, la clasa de tragedie, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu.
Activitate
• 1934 – Se angajează la Teatrul „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase. Debutează în revista Cărăbuş-Express (a lui N. Kiriţescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În acelaşi an imprimă Mansarda (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.
• 1936 – Imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește şi lasă şi M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.
• 1938 – Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea radiofonică „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alvița, Cine iubește și lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie și Mărioară, Țigăneasca, Când o fi la moartea mea. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.
• 1938 – A apărut pe estrada Restaurantului Neptun din Piaţa Buzeşti, acompaniată de taraful Vasile Julea. Acolo au venit s-o asculte şi scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat.
• 1939 – În urma audiţiei de la « Hanul Ancuţei », a fost aleasă să reprezinte cântecul popular românesc pe continentul american, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York. A cântat în faţa fostului preşedinte american Herbert Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Jascha Heifetz şi a lui F.D. Roosevelt, pe atunci candidat la preşedenţie.
• 1940 – Regimul legionar i-a interzis orice activitate artistică, distrugându-i-se toate plăcile de gramofon de la Radio, ba chiar şi matriţele de la casele de discuri sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă, frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu).
• 1941 – După o scurtă « absenţă artistică », este inclusă în turneul de propagandă românească din Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. A susţinut recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara. Este desemnată cetățean de onoare de către președintele Turciei.
• 1943 – Maria Tănase a fost invitată să participe la serbarea Pomului de Crăciun de la « Regimentul de Garda Călare », cântând piese folclorice şi un program de colinde, la care au fost prezenţi Majestăţile Lor Regele Mihai I şi Regina Mamă Elena, Mareşalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, toţi membrii guvernului.
• 1952 – Predă cântul popular la Școala medie de muzică nr. 1 din București. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.
• 1953 – Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele (aranjament de Henry Mălineanu) și Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie desfăşurat în București.
• 1954 – Începe să imprime la radio şi la casa de discuri Electrecord
• 1955 – Pentru meritele sale artistice deosebite primeşte « Premiul de Stat »
• 1957 – I se acordă titlul de « Artistă Emerită ». Este distribuită în coproducţia româno-franceză « Ciulinii Bărăganului », turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati; interpretează rolul principal Anica, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic.
• 1958 – Imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un disc mic Electrecord, iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.
• « Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră! », i-a spus sculptorul Constantin Brâncuşi.
• Maria Tănase a avut în repertoriu peste 400 de cântece populare româneşti, de pe întreg teritoriul ţării.
• Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră.
• « În pelegrinările mele prin ţară, caut şi ascult cu atenţie şi răbdare cântecele ţăranilor. Încerc apoi să pătrund bine muzica, ritmul şi sensul cuvintelor, mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului şi apoi procesul este foarte complicat. Se bazează pe observaţie, pe concentrare, pe o muncă migăloasă şi perseverenţă. Nu le interpretez imediat cântecele mele, cântecele culese. Le las mai întâi să-mi răsune în inimă şi mult mai târziu, luni sau poate ani mai târziu le transmit oamenilor. Ani sau luni mai târziu le fac să circule mai departe », declara artista.
• Tudor Arghezi spunea că nici diavolul nu calcă silaba românească şi cântarea ca Maria Tănase, iar Mihail Sadoveanu recunoştea că se regăseşte cu tot ce e mai bun în el în toate melodiile ei.
• „Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, … parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” (Constantin Nottara).
• Maria Tănase şi-ar fi dorit ca restul vieţii să-l închine unei şcoli de folclor, la Tg. Jiu, oraşul lui Brâncuşi.
• În 1986 regizorul Laurenţiu Damian realizează un film documentar despre Maria Tănase, culegând mărturii ale celor care au cunoscut-o. Filmul a fost cenzurat de autorităţile comuniste, iar regizorul retrogradat ca electrician.
Acasă
