Gheorghe Ţiţeica Creator al geometriei diferenţiale proiective şi afine  Data și locul nașterii 4 Octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin Data și locul morții 4 Februarie 1939, Bucureşti Educație • 1885 – Urmează cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova, unde va conduce rubrica de matematică a „Revistei Şcoalei”, afirmându-se nu numai prin probleme de aritmetică, geometrie, algebra şi trigonometrie (ce-i vor purta numele), ci şi prin studii originale, inclusiv de critică literară şi filosofie, un interes aparte dovedind şi pentru limbile latină şi greacă. L-a avut ca profesor de mate¬matică pe G.P. Constantinescu, tatăl cunoscutului om de ştiinţă român George (Gogu) Constantinescu, creatorul teoriei sonicităţii.
• 1892-1895 – Obţine licenţa în matematică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. La universitate are profesori pe Spiru Haret, pe David Emanuel, pe Constantin Gogu.
• 1896-1897 – Continuă studiile la Şcoala Normală Superioară din Paris.
• 1897 – Susţine examenul de licenţă în matematică, fiind clasat primul de o comisie compusă din Poincaré, Andoyer, Darboux
• 1898 – Publică 3 lucrări ştiinţifice (Sur un theoreme de M Cosserat; Sur les systemes orthogonaux şi Sur les systemes cycliques), iar în anul următor încă 7.
• 1899 – Devine al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu şi N. Coculescu.Teza sa de doctorat „Sur les congruences cycliques et sur les systemes triplement conjugues” a fost prezentată în faţa unei comisii condusă de Gaston Darboux.
Activitate • 1895 – Devine membru al redacţiei la revista Gazeta matematică imediat după înfiinţarea acesteia şi până la sfârşitul vieţii; publică articole, note, probleme şi este raportor al Gazetei Matematice pentru concursuri.
• 1900 – Întors în ţară, este numit profesor agregat de geometrie analitică şi trigonometrie sferică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti
• 1903 – Devine profesor titular
• 1905 – Împreună cu G.G. Longinescu înfiinţează publicația Natura pentru popularizarea ştiinţei
• 1909 – Devine membru corespondent al Academiei Române
• 1913 – Devine membru titular al Academiei Române
• 1919 – După Marea Unire, a contribuit la organizarea Universităţii Române din Cluj
• 1923 – Publică lucrarea Geometria diferențială proiectivă a rețelelor (Géométrie différentielle projective des réseaux), lucrare care cuprinde cele mai importante rezultate ale sale în domeniul geometriei diferenţiale
• 1927 – Începând cu acest an, predă şi analiză matematică la Şcoala Politehnică din Bucureşti
• 1927 – Publică Geometria diferențială proiectivă a laticelor
• 1931 – Publică lucrarea „Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor”
• Susţine cursuri la Facultatea de Ştiinţe din Paris (1926, 1930, 1937), la Bruxelles (1926) şi în Roma (1937)
• Împreună cu D. Pompeiu a editat revista Mathematica.
• A fost Preşedinte al “Societăţii Matematice din România” şi al „Societăţii române de ştiinţe“. A fost şi vicepreşedinte al „Societăţii Politehnica“, o asociaţie inginerească înfiinţată cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărăşeşti, prima cale ferată proiectată şi construită de inginerii români.
• Se bucură de o recunoaştere internaţională, fiind ales membru al Academiei de Ştiinţă din Maryland, S.U.A. (1930), membru al Societăţii de Ştiinţe din Liège (1934) şi doctor Honoris Causa al Universităţi din Varşovia (1934); este invitat la o serie de reuniuni ştiinţifice internaţionale (Roma, Toronto, Atena, Oslo, Zurich, Paris, Bruxelles), unde, adesea, ţine şi cursuri universitare unanim apreciate.
• Opera lui Gheorghe Ţiţeica cuprinde aproximativ 400 de lucrări, cele mai importante fiind „Geometria diferențială proiectivă a rețelelor” şi „Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor”
Povești care ne merg la suflet • „Există printre matematicieni o convingere intimă şi puternică, care-i susţine în cercetările lor abstracte, anume că niciuna dintre problemele lor nu pot rămâne fără răspuns.” Gheorghe Ţiţeica
• „…În jurul Gazetei Matematice s-a desfăşurat o activitate extraordinară, cu un ritm regulat şi un caracter diferit de al oricărei alte publicaţii periodice. Încetul cu încetul s-a format o atmosferă unică în felul ei, nu numai ştiinţifică, dar şi morală şi cu aspecte neaşteptate“.
Gheorghe Ţiţeica
• În anul 1935, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de existenţă a Gazetei Matematice, Gheorghe Ţiţeica scria că şcoala românească este produsul mai multor factori: înfiinţarea celor două universităţi (Iaşi şi Bucureşti), crearea Şcolii de Poduri şi Şosele, apariţia primilor doctori în matematică de la Paris (S. Haret, C. Gogu, D. Emmanuel), şi apariţia celor două reviste: Recreaţii ştiinţifice şi Gazeta Matematică. Cea din urmă, care a reuşit să treacă prin vitregia vremurilor, a provocat răspândirea unei culturi matematice elementare temeinice, pe care se putea clădi în continuare. Mai mult +
• În ziua de 15 iunie 1892 adolescentul Gheorghe Ţiţeica primeşte răsplata activităţii sale remarcabile de elev: Certificatul de absolvire a liceului „Carol I”. Directorul şcolii, fostul său profesor de matematică din clasele cursului inferior, Scarlat Mateescu, a ţinut să adauge, la mediile anuale înscrise pe documentul oficial eliberat o „recomandare permanentă” în care se menţiona între altele, că distinsul absolvent Gheorghe Ţiteica „a dat dovezi de o exemplară moralitate”, a urmat „tot cursul” liceului cu un „eminent succes”. Gestul directorului său l-a impresionat profund pe tânărul absolvent al liceului. O va mărturisi, cu recunoştinţă şi mândrie, peste ani, de la înălţimea unei alte vârste, în numele experienţei şi a prestigiului câştigate într-o viaţă de muncă: „Şi, astăzi, după 41 de ani aprecierile lui Scarlat Mateescu, înscrise, cu dragoste de părinte sufletesc, pe certificatul meu de absolvire, îmi servesc — cum mi-au servit necontenit — ca un talisman care totdeauna m-a împiedicat de a mă abate de la calea cea dreaptă arătată de el...”.
• „Matematica apărea în expunerile lui Gheorghe Ţiţeica, simplă şi liniară, aşa cum părea să fie profesorul însuşi. Dar această simplitate ascundea o operă întreagă de sistematizare personală, după cum simplitatea înfăţişării omului lui putea să mascheze personalitatea cu numeroase resurse interioare.” Octav Onicescu
• „Lecţiile lui Ţiţeica erau de o desăvârşită artă a pedagogiei. La începutul fiecărei ore de curs, el recapitula ideile principale ale lecţiei anterioare; lecţia predată era completă şi se încheia cu o privire generală; expunerea era logică, clară, precisă, în stil foarte îngrijit, fără să se folosească de nici o notiţă, rezultatele importante erau subliniate prin variaţia intonaţiei; toate calculele se sprijineau pe o puternică intuiţie geometrică“. Nicolae Mihăileanu, un fost student al său
• „Gheorghe Ţiţeica e conştiinţa însăşi a societăţii noastre ştiinţifice. Cu un sentiment aproape mistic al unei chemări înalte, sub aparenţe uneori reci, cultivă o caldă înţelegere a omului, alături de cea mai pură pasiune pentru marile interese ale patriei. Între aceste interese el aşază, la locul întâi, pe cele spirituale, cărora le sacrifică tot plinul energiei sale. Le serveşte, făcând să progreseze ştiinţa-i perfectă şi, în aceeaşi vreme, ostenindu-se, cu adâncă înţelegere, pentru cultura maselor poporului, a cărui îmbogăţire cu bunuri spirituale ne face mărirea patriei.” Octav Onicescu
Mai puțin - Legături utile |
Acasă
