• 1896 – Frecventează o scurtă perioadă liceul “Nicolae Bălcescu”, la care este nevoit să renunţe după câteva săptămâni din lipsă de bani.
• 1905 – A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică.
Activitate
• A jucat pentru prima dată într-o trupă adevărată, trupa lui Segălescu, când era elev la gimnaziu.
• 1898 – La doar 18 ani primeşte catedra învăţătorului şi scriitorului Ion Adam din Curseşti, Rahova.
• Tot cu ajutorul lui Ion Adam, primeşte un alt post la Hârşoveni, Poeneşti, unde învăţase poetul Alexandru Vlahuţă. Tănase şi-a dezvoltat repede stilul de predare, aducând muzica şi gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către şcoală. Părinţii elevilor au fost de asemenea implicaţi în activităţile şcolare, prin excursii în aer liber, unde preda istorie şi geografie. Este, în cele din urmă, dat afară deoarece notarul şi câţiva avocaţi nu îi apreciau metodele.
• 1899 – S-a înrolat voluntar în Regimentul 1 Geniu Bucureşti, fiind mai apoi detaşat la regiment în Compania 11 C.F.R.
• 1902 – Părăseşte regimentul.
• 1904 – A făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Bucureşti.
• 1919 – A pus bazele trupei de teatru Cărăbuş în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret, ce este prezentă şi astăzi la teatrul de revistă “Constantin Tănase”.
• Împreună cu Cărăbuş, a făcut numeroase turnee prin ţară şi cel puţin unul în Turcia.
• A jucat de asemenea şi în Paris.
• La Cărăbuş Tănase lansează carierele a numeroşi artişti, cum ar fi Maria Tănase sau Horia Şerbănescu.
• 1924 – A jucat în filmul mut “Peripeţiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la Bucureşti”.
• 1932 – A jucat în “Visul lui Tănase”, ce este o coproducţie româno-germană, în regia lui Bern Aldor şi scenariul de Nicolae Kiriţescu şi Constantin Tănase, acesta din urmă fiind personaj principal.
• 1943 – A jucat în “Răbdare, Tănase!”.
Povești care ne merg la suflet
• În 1975 Manole Marcus realizează filmul „Actorul şi sălbaticii”, inspirat din viaţa lui Constantin Tănase. Pelicula pune problema libertăţii de exprimare a artistului şi a pericolului pe care îl presupune implicarea sa în problemele sociale existente într-o lume dictatorială.
• La şcoală nu a fost un elev prea strălucit, dar nici n-a repetat vreo clasă. Cele mai mari note le-a avut la muzică şi gimnastică, iar mari bătăi de cap i-a dat limba germană, la care nu a izbutit să înveţe decât o poezie.
• Motivele pentru care Constantin Tănase s-a îndepărtat timpuriu de joaca obişnuită a colegilor săi au fost: concertele fanfarei militare din grădina publică şi reprezentaţiile din grădina “Pârjoala”, unde aveau loc spectacole ale unor actori populari ca Zaharia Burienescu şi I.D. Ionescu. Inspirat de aceste “producţii”, Tănase a constituit, împreună cu câţiva colegi, o “trupă”, iar drept scenă a fost ales beciul casei, unde au fost prezentate fragmente din “Meşterul Manole”, “Căpitanul Valter Mărăcineanu” şi “Constantin Brâncoveanu”. În timp, reprezentaţiile s-au mutat în hambarul casei, în pivniţă şi chiar în poiată.
• În 1896, Constantin Tănase a absolvit cele patru clase gimnaziale şi, îndemnat de mama sa, a încercat să dea examen de admitere la Liceul Militar din Iaşi. A fost cea mai mare deziluzie a vieţii sale, dar şi întâia manifestare de revoltă. La vizita medicală, tânărul aspirant la haina de ofiţer a fost respins în favoarea unui fiu de colonel, lucru care l-a contrariat teribil, deoarece era proba la care îşi făcea cele mai puţine griji. Revoltat, a dat buzna în încăperea în care erau triaţi candidaţii şi a făcut scandal, dar fără nici un rezultat. După acest eşec, s-a gândit să plece la Brăila, la Liceul “Nicolae Bălcescu”.
• A făcut din scena bucureşteană un fel de post de avangardă, susţinând cu mare eleganţă şi talent ideologia bunului simţ, textele sale putând caracteriza şi societatea actuală: „În ţara asta, ţara pâinii/ Să aibă pâine până şi câinii/ Guvernul nostru ne obligă/ S-avem o zi de mămăligă/ Lor ce le pasă cum e traiul/ Scumpiră trenul şi tramvaiul/ Scumpiră tot, la cataramă/ Până şi pâinea şi tutunul/ Şi când injuri pe şleau de mama/ Ei, cică, eu fac pe nebunul”.
• Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, Tănase încă mai juca în Bucureşti, un an după sosirea ruşilor, şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să “rechiziţioneze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând „Davai ceas”. Astfel, Tănase a compus un cuplet:
„Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie”
• După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea, şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile “bandajate” cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschis pardesiul, scoţând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort.
• Nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, a oferit o versiune care pare mai plauzibilă: blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi, aplicat în urma unei infecţii faringiene, survenită din cauza consumului unei halbe de bere rece într-o zi călduroasă de vară. Întrucât de puţină vreme se inventase penicilina, un apropiat s-a oferit să îi procure antibioticul din Italia. Din păcate, un membru al familiei a refuzat oferta, argumentând că maestrul Tănase avea un sistem de autoreglare al organismului foarte eficient. Ceea ce a urmat s-a dovedit fatal pentru marele actor.
• În memoria marelui umorist, în 1970, la Vaslui a prins contur Festivalul „Constantin Tănase”. Cel care a reuşit de-a lungul anilor să menţină acest festival la cote înalte a fost tot un cunoscut umorist vasluian, Valentin Silvestru. El a fost cel care a lansat “Galele teatrelor de comedie” în cadrul festivalului, iar pe scena de la Vaslui s-au făcut cunoscuţi Doru Octavian Dumitru, grupurile “Divertis” şi “Vouă”. În 1984, festivalul a devenit internaţional prin secţia de grafică satirică, în care au fost prezentate lucrări din 19 ţări. În 1998 a avut loc şi prima ediţie a Salonului internaţional de caricatură, unde au fost expuse peste 2.000 lucrări, din toate colţurile lumii.
• Cuplet rostit la ultima stagiune a artistului, în 1945: „Salutare şi frăţie/ Pe timp de democraţie/ Că pe timp de dictatură/ Cu onorata cenzură/ Destul am tăcut din gură./ Nu puteam să spun musiu/ Tot ce vreau şi tot ce ştiu,/ C-ajungeam la Târgul Jiu.” Citate
• „Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranţi.”
• „Idealurile se aseamănă cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta.”
• „Dacă vrei să râzi, lasă pe mine/ Poţi în grija mea ca să te dai/ Nu te teme, c-o să fie bine/ Şi-o să capeţi iară gust de trai.”
• „Teoria mea-i uşoară/ Toată viaţa e o scară/ Care, pe rând, ca şi la moară/ Toţi o urcă şi-o coboară.”
Acasă
