Ionel Perlea

Un magician al baghetei dirijorale

Data și locul nașterii

13 Decembrie 1900, Ograda, judeţul Ialomiţa

Data și locul morții

29 Iunie 1970, New York

Educație

1918-1823 – Studiază compoziţia şi arta dirijorală, avându-l ca profesor pe Beer-Walbrunn în München şi pe Paul Gräner şi Otto Lohse la Conservatorul de Muzică din Leipzig (Germania).

Activitate

• 1919, 17 octombrie – Debutează la Ateneul Român din Bucureşti, interpretând propriile sale compoziţii.
• 1926 – Obţine Premiul de compoziţie George Enescu pentru „Quartetul de coarde op. 10”.
• 1927-1928 – Este angajat ca dirijor al Operei din Cluj.
• 1929-1932, 1934-1936 – Îndeplineşte funcţia de director muzical al Operei din Bucureşti. Acolo conduce mai multe premiere româneşti de capodopere străine notabile precum Die Meistersinger von Nürnberg şi Der Rosenkavalier.
• 1929-1932, 1936-1944 – Lucrează ca dirijor pentru Opera din Cluj.
• 1945 – Dirijează la Opera din Roma, dar desfăşoară activităţi şi la Teatrul Scala din Milano. Activitatea din Italiaîl consacră definitiv pe plan internaţional.
• 1949 – Debutează la Metropolitan Opera, New York. Apoi rămâne un sezon cu San Francisco Opera Company, iar mai apoi este dirijor invitat al Orchestrei Simfonice NBC.
• 1951 – Este director muzical al Grand Opera Festival din San Antonio, Texas.
• 1952 – Semnează un contract cu orchestra din New York, Connecticut Symphony, devenind dirijor.
• 1952-1959, 1965-1970 – Funcţionează ca profesor în cadrul Manhattan School of Music.
• 1969 – Susţine ultimele sale concerte în ţară la Radiodifuziune, la Ateneu şi la Sala Palatului.

Povești care ne merg la suflet

• Deşi suferă un atac vascular cerebral ce are ca urmare paralizia paţială a braţului său drept, Ionel Perlea continuă să dirijeze, folosindu-se de braţul stâng şi reuşeşte o performanţă memorabilă cu opera Tosca de Giacomo Puccini.
• Arturo Toscanini, renumit dirijor italian, îl desemnează ca urmaş al său, dăruindu-i propria sa bagheta.
Ionel Perlea în viziunea unor personalităţi marcante
• „Amabil, atent, preocupat de calmul psihologic de care are nevoie vocea, lucra minuţios în repetiţii căutând să înţeleagă felul în care respectiva voce îşi poate imposta rolul şi stabilea acele coordonate care asigurau buna desfăşurare a ulterioarelor repetiţii cu orchestra. Astfel, la spectacol, totul decurgea cu acea perfecţiune care te liniştea şi te ajuta să te concentrezi, chiar să ajungi la o fericită inspiraţie prin care se împlinea experienţa repetiţiilor. Datorită naturii sale umane deosebite, concepţia sa artistică devenea şi a mea.” (Renata Tebaldi)
• „Îmi amintesc cu mare gratitudine de Ionel Perlea sub a cărui baghetă am interpretat două roluri foarte grele şi complet diferite… Am rămas impresionat de maniera sa de lucru, de extraordinara subtilitate prin care reuşea să creeze atmosfera adecvată şi excelente condiţii pentru ca vocile noastre să servească fidel mesajul estetic al autorilor.” (Giuseppe Taddei)
• „Muzician profund şi rafinat, era în măsură să simtă pulsul vocii tale în repetiţii şi să adapteze sonoritatea orchestrală la forma vocală pe care o dovedeai în acel moment, iar orchestra îl înţelegea şi îl seconda uimitor de eficient.” (Giulitta Simionato)
• „Slujind cu un calm al marilor înţelepţi arta sunetelor, nimbul ei incandescent, am fost purtaţi de el pe cele mai sublime culmi. La hotarul lor, unde cuvintele nu pot ajunge şi chiar aripile poeziei cad obosite, ni s-au dezvăluit armoniile celeste şi eterne ale Muzicii; prin miracolul intuiţiei ştiam de existenţa lor, dar nu fusesem niciodată atât de aproape de ele. Ionel Perlea ne-a deschis o poartă pentru a le cunoaşte.” (Theodor Grigoriu)
• Iată ce scria Mircea Eliade în jurnalul său despre Ionel Perlea: „15 iunie 1969. Am primit din toate părţile veşti despre entuziasmul cu care a fost primit Ionel Perlea la Bucureşti, mai precis despre succesele sale (în luna mai). Când apărea sprijinit de baston, la braţul asistentului, lumea se ridica în picioare. Toţi îmi scriu (şi din criticile primite din ţară înţeleg acelaşi lucru) că Ionel s-a depăşit pe sine. Unii pretind că niciodată Ionel Perlea n-a condus atât de dumnezeieşte. Mă bucur mai ales pentru el. Şi-a revăzut ţara după 25 de ani într-o apoteoză. Eu nu credeam acum 5-6 luni că, bolnav de cancer, va putea ajunge în ţară, că, mai ales, va găsi încă forţa să conducă patru concerte. Sala îl ovaţiona, în picioare, aproape un sfert de ceas. Publicul îl aştepta apoi în ţară şi-l ovaţiona. Unii strigau: «Să mai veniţi, Maestre! Să nu ne uitaţi». Aveam impresia, văzându-l, ascultându-l, că ceva s-a schimbat, că regăsesc timpurile de altădată, de asemenea că nu sunt abandonaţi de românii din străinătate, de fericiţii din exil”...

Autori

• Liliana Tărnăuceanu

Legături utile

• Wikipedia
• Site dedicat lui Ionel Perlea
• Ionel Perlea, dirijorul-profesor
• Simbolica. Casa memorială Ionel Perlea. Emisiune TVR din data 27/06/2005

Casa memorială Ionel Perlea

Omagiu lui Ionel Perlea, realizat de pictorul Corneliu Baba

Afiş cu Ionel Perlea