Ioan Borcea Fondatorul oceanografiei româneşti şi al Staţiunii de Cercetări Maritime de la Agigea  Data și locul nașterii 13 Ianuarie 1879, comuna Buhoci, judeţul Bacău Data și locul morții 30 Iulie 1936, Agigea, judeţul Constanţa Educație • Începe cursurile liceale la Liceul Naţional din Iaşi
• 1894-1897 – Termină Liceul Costache Negruzzi Iaşi ca şef de promoţie
• Urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Secţia de Ştiinţe Naturale, a Universităţii din Iaşi
• 1901 – Ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, îşi continuă studiile la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii
• 1903 – Obţine diploma de licenţă a Facultăţii din Paris
• 1905 – Obţine diploma de doctor în Ştiinţe Naturale la Sorbona cu teza „Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches”.
Activitate • 1900 – Preparator la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
• 1904 – Membru al Societăţii Zoologice din Franţa
• 1906 – Conferenţiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
• 1906-1909 – Borcea ţine cursul de zoologie din cadrul catedrei de zoofiziologie a Universităţii din Iaşi, condusă de Leon Cosmovici
• 1909 – Membru corespondent al Muzeului de Istorie Naturală din Paris
• 1912-1936 – Profesor de zoologie descriptivă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
• 1912-1936 – Director al Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi
• 1913-1936 – Redactor şef la revista ştiinţifică „Vasile Adamachi”
• 1914-1936 – Redactor şef la „Annales de l’Université de Jassy”
• 1919 – Membru corespondent al Academiei Române
• 1919 – Membru al Partidului Ţărănesc
• 1919-1920 – Ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice
• 1920 – A fost ministru ad-interim al industriei şi comerţului
• 1926 – Fondator al Staţiunii Zoologice Marine „Regele Ferdinand I” din România, la Agigea, care a inaugurat cercetarea sistematică a faunei litoralului românesc
• 1 martie 1926-1936 – Director al Staţiunii Zoologice Marine de la Agigea
• 1930 – Preşedintele Congresului de Zoologie ţinut la Padova
• 1932 – Este ales preşedintele de onoare al Societăţii de Zoologie a Franţei
• 1935 – Membru al Muzeului de Istorie Naturală din New York
• 1935 – Membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România şi al unor societăţi de ştiinţe din ţară şi străinătate
• 1936 – este numit „Doctor honoris causa” al Universităţii din Montpellier, Franţa. Mai mult +
Publicaţii
Activitatea ştiinţifică a profesorului Ioan Borcea a ilustrat pe rând mai multe domenii: anatomia, embriologia la peşti şi crustacee, entomologia aplicată şi biologia marină.
• 1904 – Borcea publică o lucrare asupra structurii şi rolului glandelor nidamentare ale oviductului la rechini
• 1912 – „Crustacés Phyllopodes de Roumanie”
• 1925 – „Faune survivante de type caspien dans les limans d’eau douce de Roumanie”
• 1928 – „Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei”
• 1929 – „Observations sur les poissons migrateurs dans les eaux roumaines de la Mer Noire”
• 1930, Padova – „Quelques considérations sur la faune de la Mer Noire en face du littoral roumain”
• 1931 – „Nouvelles contributions a l’étude de la faune benthonique dans la Mer Noire, prés du littorale roumaine”
• 1936 – „Les clupéidés de la région littorale roumaine de la Mer Noire des eaux intérieurs”
• 1936, Paris – „Faune de pénétration de la Mer Noire dans les eaux de concentration différente”
• „Ideile noi cu privire la fixitatea şi variabilitatea speciilor; teoria mutaţiilor”
• „Rolul insectelor prădătoare şi parazite în agricultură”
• „Cursul de zoologie”
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • Până la data la care Borcea a început studiul Mării Negre, în literatura românească de specialitate se cunoşteau doar 5-6 nevertebrate marine şi câteva zeci de peşti; în 1934, savantul putea oferi o listă de aproape 150 nevertebrate şi 90 de specii de peşti.
• Este primul zoolog român care a meditat asupra antagonismului natural dintre insecte şi a căutat metode de a-l folosi ca armă biologică în opera de combatere a celor dăunătoare (cercetări continuate de elevii săi Mihai Constantinescu şi Petre Şuster).
• Nicolae Iorga, în cartea „Oameni cari au fost”, apreciază atât truda muncii zoologului, cât şi caracterul său de neînvins: „Profesorul lon Borcea a căzut în lupta pe care de ani de zile o ducea pentru lămurirea tainelor naturii. În această luptă el închisese înţelesul vieţii sale întregi, îndepărtându-se de o viaţă politică la care fusese atras fără succes acest mare suflet simplu, mai mult prin instinctele lui de urmaş al zdravenei ţărănimi de la muntele Moldovei. Pe când vacanţele sunt pentru alţii prilej de lenevie şi de petrecere, din care se întorc mai obosiţi decât la plecare, pentru acest entuziast al descoperirii ele erau prilejul cercetărilor sale răbdătoare în domeniul căruia-i consacrase viaţa. Ajunsese a crea un capitol românesc din cunoştinţa faunei maritime, şi prin rodul ostenelilor sale el se îmbogăţea an de an. Teoriile de împrumut care se strigă la întruniri în discursuri asudate şi asudante nu vor face fericirea noastră şi nici lumea de aiurea nu-şi va căuta pe a sa în teoriile pe care, pe lângă atâtea altele, mai mult sau mai puţin răsuflate, le-ar propune mentalitatea noastră politicã. Dar vom fi mândri ori de câte ori se va însemna în vreo carte de ştiinţă ce i-a dat entuziasmul gata de jertfă al bunului profesor Borcea.” Mai mult +
• Profesorul academician Constantin Motaş reuşeşte să scoată în evidenţă succesul cercetãrilor sale: „Borcea a fost un profesor excelent care a susţinut catedra aproape un sfert de secol şi un savant de primul rang care a desfăşurat o activitate ştiinţifică dintre cele mai vii în aproape toate ramurile zoologiei teoretice şi aplicate. Cele aproximativ 100 de lucrări valoroase publicate în străinătate, sunt o strălucită mărturie”.
• Ioan Borcea a fost ca şi Paul Bujor, un om de ştiinţă cu ferme convingeri materialiste şi evoluţioniste, de o probitate fără cusur, care l-a făcut pe discipolul său, biologul Constantin Motaş, să-l definească foarte potrivit: „caracter rectiliniu, adversar implacabil al tranzacţiilor”.
Mai puțin - Autori Legături utile Staţiunea Agigea partea I
Staţiunea Agigea partea a II-a
|
Acasă
