Armand Călinescu

Om politic, ministru şi economist român

Data și locul nașterii

4 Iunie 1893, Piteşti

Data și locul morții

21 Septembrie 1939, Bucureşti

Educație

• Clasele I-XII – în oraşul natal, la Liceul „Ion C. Brătianu”
• 1912-1918 – Urmează Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, urmând în paralel şi cursurile şi Facultăţii de Litere şi Filosofie. Obţine doctoratul în drept la Universitatea Bucureşti
• 1921 – Obţine doctoratul în ştiinţe economice la Universitatea din Paris cu teza „Le change roumain. Sa dépreciation depuis la guerre et son rétablissement” („Moneda românească. Deprecierea după război şi restabilirea ei”).

Activitate

• 1918 – Se întoarce în ţară şi este numit judecător de pace în judeţul Argeş
• 1919 – Începe cariera politică în Partidul Naţional Ţărănesc
• 1928 – Este numit prefect de Argeş
• În prima parte a guvernării naţional-ţărăniste funcţionează pentru scurt timp ca secretar general la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, după care, în a doua parte a guvernării, este numit în funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne.
• Februarie 1933 – în calitate de subsecretar la Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa”.
• 29 aprilie 1933 – Armand Călinescu cere să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordonă Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.
• Călinescu devine exponentul unei aşa-numite grupări de centru din PNŢ, apropiată de rege, care nu ezita să critice conducerea oficială a partidului.
• Călinescu primeşte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru această „trădare”, liderii Partidului Naţional Ţărănesc l-au exclus din partid.
• 10 februarie 1938 – Carol al II-lea a decis să îl numească prim-ministru pe patriarhul Miron Cristea, imaginea acestuia fiind utilizată ca un simbol, pentru a da credibilitate cabinetului. În fapt, din funcţia de ministru de Interne, Călinescu era adevăratul şef al executivului. După această mutare, drumul spre instaurarea dictaturii regale era deschis.
• 1938 – a făcut posibilă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi condamnarea sa la 10 ani de muncă silnică
• Decembrie 1938 – a participat ca membru fondator la întemeierea partidului regal, Frontul Renaşterii Naţionale.
• 7 martie 1939 – regele Carol al II-lea îl numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri (prim-ministru) al României.
• Septembrie 1939 – a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea şi ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum şi evacuarea prin România a tezaurului polonez.
• 21 septembrie 1939 – este asasinat, la 46 de ani.

Povești care ne merg la suflet

Carol al II-lea despre Armand Călinescu
În Însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea, monarhul scria în ziua de 11 aprilie 1939, atât de lapidar dar atât de categoric despre Armand Călinescu: "(...) cel mai bun element ce l-am găsit până acum în viaţa noastră politică".
Nicolae Iorga despre Armand Călinescu
Nicolae Iorga, care peste un an avea să cadă şi el răpus de legionari, scria în Neamul Românesc un articol cu titlul “După fapta de ieri, 23 septembrie 1939”: „Un om s-a jertfit pentru liniştea ţării sale înlăuntru şi pentru independenţa ei politică în afară. El a căzut, cum se putea aştepta, jertfa unor fanatici cari-l urmăreau de mult, cu o vendettă de sânge. Ţara va judeca dacă în împrejurările de faţă, cu ameninţări, existente sau posibile, de jur împrejurul nostru, era loc pentru o astfel de sălbatecă răzbunare. Ea va şti să se ţie liniştită şi sigură faţă de orice încercare de a adăugi la aceste primejdii nenorocirea luptelor dintre noi. Acela care s-a dus era un om de o mare inteligenţă, de o putere de lucru imensă şi de un patriotism pe care numai un nebun l-ar putea pune la îndoială: ultima oară când, acum o săptămână numai, l-am văzut, el se chinuia, noaptea, cu ministrul de Externe, să chibzuiască felul cum am putea ieşi neatinşi din aşa grele împrejurări ca acestea de astăzi. Aceasta s-o ştie oricine şi oriunde.”
Asasinarea lui Armand Călinescu
Pe data de 21 septembrie 1939, prim ministrul se deplasa spre casă. În zona Eroilor, maşina în care se afla a fost blocată de un alt automobil din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. În urma schimbului de focuri, prim ministrul şi şoferul au fost ucişi, iar garda de corp rănită. Armand Călinescu a fost răpus de 20 de gloanţe. Asasinii au fost executaţi, cadavrele lor fiind lăsate în stradă. În zilele următoare, în toate închisorile s-a desfăşurat o veritabilă campanie împotriva Gărzii de Fier. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari. Misterul motivelor asasinatului nu a fost elucidat nici până în zilele noastre. Motivul principal al crimei a fost răzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu în urmă cu 10 luni. Totuşi, de-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse scenarii privind şi alte implicaţii în plănuirea asasinatului. Odată cu începutul celui de-al doilea război mondial, atât Germania, cât şi Marea Britanie, aveau motive puternice pentru a dori dispariţia primului ministru român, adversar al fascismului şi hotărât să menţină România în neutralitate. Pionul principal pare să fi fost Horia Sima, noul lider al Mişcării Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuşita atentatului. Legionarii s-au predat, fiind împuşcaţi, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile. La locul respectiv a fost pusă o placardă pe care scria „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de ţară".

Autori

  • Gianga Antonia

Legături utile