Mihai Codreanu

Maestrul sonetului românesc

Data și locul nașterii

25 Iulie 1876, Iaşi

Data și locul morții

23 Octombrie 1957, Iaşi

Educație

• Începe studiile la institutul germanului Schenck, pentru ca apoi să frecventeze mai multe instituţii şcolare
• 1887-1894  Desfăşoară studiile liceale la Iaşi, Bacău şi Bucureşti
• 1896  Ia bacalaureatul la Liceul Naţional din Iaşi
• Se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. În paralel, audiază cursuri de medicină, filosofie şi filologie
• 1897-1899  Conservatorul din Iaşi, clasa de declamaţie
• Se înscrie la Academia de Artă Dramatică, avându-l profesor pe actorul State Dragomir
• 1900  Studii de specializare în Arta Dramatică, la Paris
• 1900  Obţine diploma de licenţă a Facultăţii de Drept din Iaşi

Activitate

• 1897-1898  Redactor la ziarele ieşene „Noutatea” şi „Propaganda”
• 1909  Redactor la ziarul ieşean „Mişcarea”
• 1908  Face parte din grupul fondator al Societăţii Scriitorilor Români
• 1914  Profesor suplinitor la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi
• 1915  Renunţă la avocatură, fiind numit, prin concurs, profesor de dicţiune,
critică şi psihologie teatrală
• 1919-1923  Director la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi
• 1920-1938  Profesor titular la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, la catedra de Dicţie, citire expresivă, critică, psihologie teatrală şi scenică
• 1924  Inspector general al teatrelor
• 1932  Director al Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi
• 1933-1939  Profesor şi rector al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi
• 1942  Membru corespondent al Academiei Române
• Începând din 1937  Codirector, împreunã cu Mihail Sadoveanu şi medicul Grigore T. Popa la revista „Însemnãri ieşene”
• Director la revista „Însemnări ieşene”
• Colaborează la „Viaţa”, „Evenimentul”, „Viaţa românească”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar şi artistic”, „Revista Fundaţiilor Regale”

Mai mult +

Debut
• Debutează în lumea literară, în revista bucureşteană „Lumea ilustrată” (1891), cu poeziile „Sonet” şi „Glossă”.
• Debutul editorial a avut loc în anul 1901, prin volumul „Diafane”, urmat în 1903 de volumul „Din cînd în cînd”.
Opera literară
• „Puterea părintească în dreptul roman şi român”, teză de licenţă, Iaşi, 1900
• „Diafane”, Iaşi, 1901, dedicat „Memoriei neîntrecutului maestru al literaturii româneşti, Mihail Eminescu” (Mihai Codreanu)
• „Plopul” a fost publicată în revista „Epigonii” din 23 februarie 1904
• „Din când în când”, Iaşi, Editura Progresul, 1904
• „Simbolism de toamna” a fost publicată în revista „Viata Romanească” nr. 10 din 1910
• „Statui”, Iasi, Editura Viaţa Romanească, 1914 (premiul „Năsturel Herescu al Academiei)
• „Cântecul deşertăciunii”, Iasi, Editura Viaţa Românească, 1921
• „Turnul de fildes”, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1929
• „Statui  sonete si evadari din sonet”, Bucuresti, F. P. L. A., 1939
• „Sonete”, postfaţă de Al. O. Teodoreanu, Bucureşti, 1957
• „Scrieri”, I-II, ediţie îngrijită de Constantin Ciopraga şi Ioan Dan, Bucureşti, 1969
• 1936  împreună cu Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihail Sadoveanu şi Grigore T. Popa scoate revista lunară „Însemnări ieşene”
Traduceri
• Jean Richepin, „Martira”, dramă în cinci acte în versuri, Bucureşti, 1903
• Edmond Rostand, „Prinţesa-ndepărtată”, piesă în patru acte în versuri,
Bucureşti, 1903; „Cyrano de Bergerac”, comedie eroică în cinci acte în versuri,
Iaşi, 1920
Premii
• 1914  Medalia Bene merenti, clasa I
• 1915  Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române pentru volumul „Statui”
• 1919  Premiul Direcţiei Generale a Teatrelor
• 1925  Marele Premiu Naţional pentru poezie
• 1929  Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare din Franţa pentru traducerea piesei de teatru „Cyrano de Bergerac”, a lui Edmond de Rostand
• 1956  Ordinul Muncii, clasa I

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• Primele poezii publicate datează din perioada în care Codreanu frecventa cursurile Liceului Naţional din Iaşi. Încă de pe acum se poate observa influenţa a două mari nume asupra creaţiei sale literare, şi anume, Eminescu şi Baudelaire. Aceştia pot fi identificaţi drept mentori spirituali ai poetului de mai târziu.
• În 1905 este lovit de o afecţiune incurabilă, ereditară, a vederii, care îi va interzice tot restul vieţii să scrie şi să citească; sonetele, care îl impun în poezia română, sunt concepute şi cizelate în memorie, apoi dictate în forma definitivă.
• Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu (în vârstă de 17 ani) dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”.
• Deşi pasionat de teatru, Codreanu nu a urcat pe scenă decât o singură dată, în stagiunea 1912-1913, în piesa ,,Martira”. Tracul excesiv îl va ţine în spatele luminii reflectoarelor.
• Mihai Codreanu a fost cea mai tipică întruchipare, în literatura noastră, a poetului-meşteşugar, profesionistul versului de atelier, îndelung elaborat. Chintesenţa poeziei astfel înţelese e sonetul, şi Mihai Codreanu rămâne, în limitele sonetului românesc, sonetistul absolut.

Autori

  • Albu Maria

Legături utile

Poezie de Mihai Codreanu, recită Florian Pittiş

Dezmoştenitul de Mihai Codreanu, recită George Angelescu

Vila Sonet (Muzeul Mihai Codreanu)