Lucian Grigorescu

Pictor român, Maestru Emerit al artei

Data și locul nașterii

1 Februarie 1894, Medgidia

Data și locul morții

28 Octombrie 1965, Bucureşti

Educație

• Urmează școala primară în Medgidia, iar liceul la Constanța, Brăila și București
• Studiază pictura între anii 1912 și 1915 la Academia de Belle Arte din București, dar din cauza războiului este nevoit să reia studiile între anii 1918 și 1920. Îi are ca profesori pe G.D. Mirea și Fritz Storck
• Între anii 1921 și 1923 își continuă formația artistică la Roma, apoi la Paris în 1924. Aici frecventează atelierele de la "Grande Chaumiere" și "Academie Ranson"

Activitate

• Călătorește spre sudul Franței, lucrând între anii 1927 și 1939 la Cassis, fiind fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii
• În 1938 participă la bienala de la Veneția. De asemenea, deschide expoziții în mari orașe ale lumii: Roma, Berlin, München, Budapesta, Moscova, Atena, Cairo, Dresda, Helsinki
• Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de "Tinerimea Artistică", "Arta", "Grupul nostru" și altele
• Portretul "Arlechinul" este considerat unul dintre cele mai semificative opere ale lui Lucian Grigorescu, portret aflat în momentul de față la muzeul Zambaccian. De asemenea printre operele sale se mai numără: "Peisaj cu biserică roșie", "Dealul alb", "Cafeneaua lui Mamut", "Uliță dobrogeană", etc.
Recunoașteri
• În 1948 devine membru corespondent al Academiei Române
• Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, i se acordă titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română "pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei"
• Școli, săli de expoziție, tabere de pictură, muzee poartă azi numele "Lucian Grigorescu"

Povești care ne merg la suflet

• "Unul dintre cei mai interesanți, mai complexi și mai personali postimpresioniști în cadre mondiale." (Argintescu-Amza)
• "Nu vreau să fac alegorie; socot că acest nivel de exprimare este desuet, depășit, pentru că e convențional ca sens și discursiv ca expresie plastică. Delacroix încercase cu "Libertatea pe baricade" visul contemporanilor săi, Rosenthal crea tabloul "România rupându-și cătușele la Câmpia Libertății". Ei s-au servit de alegorie pentru că n-au avut model de realitate, ci idealul. Nu m-am documentat ad-hoc, cu popasuri "pe teren" și bloc de schițe. Pe această temă documentarea se săvârșește perpetu, confundându-se cu viata." (Lucian Grigorescu, 1959)
• "Culoarea există oriunde. Natura ne-a dat această fericire și trebuie să profităm de ea din plin, dar fără a face din culoare singurul scop al artei." (Lucian Grigorescu)

Autori

  • Dan Diaconu

Legături utile