• 1850-1853 – Își începe studiile muzicale la Şcheia și Iași, studiind vioara şi teoria solfegiului.
• 1853-1857 – Continuă să studieze la Berlin cu Hubert Riess (vioară), Karl Bohmer (armonie) şi Adolphe Riess (pian).
• 1857 – studiază la Dreieschenheim cu Henri Vieuxtemps (vioară)
• 1857-1858 – studiază la Paris cu Lambert Massart și cu Delphin Allard.
• 1859-1860 – studiază la Berlin cu Hubert Riess
• 1860-1861 – studiază la Frankfurt pe Main cu Henri Vieuxtemps.
Activitate
• Eduard Caudella descinde dintr-o familie de muzicieni, astfel, calea urmată nu este una surprinzătoare.
• 1861-1864 – violonist la Curtea Domnească a lui Alexandru Ioan Cuza.
• 1861-1901 – profesor de vioară, de orchestră şi director (1893-1901) la Conservatorul Iaşi;
• 1861-1875 – dirijor la Teatrul Naţional din Iaşi;
• 1875-1877 – profesor de estetică muzicală la Universitatea din Iaşi;
• A înfiinţat prima orchestră simfonică în cadrul Conservatorului din Iași, fiindu-i și dirijor.
• A dirijat orchestre de la teatrul românesc, german, de la opera italiană, unde a condus o serie de opere, printre care reamintim „Lombarzii”, „Bărbierul din Sevilla”, „Faust”. A abordat și din repertoriul național, dirijând din Eduard Wachmann.
• A realizat și o serie de compoziții proprii, fiind întemeietorul operei românești.
Lucrări selective Muzică de teatru
• Vlăduțu mamei (1867), comedie-vodevil de Ioan Lupescu.
• Domnișoara Nichon (1868), comedie-vodevil.
• Idiotul sau Suveranul de Heidelberg (1872), muzică de scenă.
• Harță răzeșul (1872), vodevil într-un act, libretul de Vasile Alecsandri.
• Viața din lume și viața de-acasă (1873), comedie cu muzică în cinci acte de Dumanoir.
• Dorman sau Daci și romani (1886), operetă.
• Petru Rareș (1889), operă în trei acte, libretul de Theobald Rehbaum, după o nuvelă de Niculae Gane. Muzică simfonică
• La mignonne (1866, reorchestrată 1912).
• Fantezie românească, opus 1 (1878), primă audiție, Iaşi, 5 decembrie 1906, Orchestra Conservatorului.
• După cincizeci de ani (1906), fantezie jubiliară pentru orchestră.
• Concert pentru vioară și orchestră nr. 1 în sol minor, opus 61, primă audiție, Iași, 9 februarie 1915, Orchestra Conservatorului.
• Viața e un vis (1920), vals pentru orchestră.
• Amintiri din Carpați (1907), fantezia nr. 5 pentru orchestră, București. Muzică de cameră
• Un passe temps (1891), pian solo.
• Cvartet cu pian, vioară, violă și violoncel (1914);
• Doina, pentru pian solo, Bucureşti.
• Sârba, pentru pian solo, Bucureşti.
• Hora frunzelor, pentru pian solo, Bucureşti.
• Umbra lui Ștefan cel Mare (1915), fantezia a III-a pe cântece populare românești pentru vioară și pian.
• Iubire şi frăție (1915), fantezia a IV-a pe cântece populare românești pentru vioară şi pian. Muzică vocală
• 12 Romanțe pentru voce și pian pe versuri de Matilda Cugler-Poni (1892).
• Rodica (1905), pastel pentru voce și pian, versuri de Vasile Alecsandri.
• Ochii albaștri-s drăgălași (1905), pentru voce și pian, versuri de Ana Conta-Kernbach, București.
• Pe lângă boi, horă pentru voce și pian, versuri de George Coșbuc, București.
• Vulturul țării, opus 67 (1915), marș patriotic pentru voce și pian, versuri de George Georgescu-Theologu.
• Floarea amintirii, opus 70, nr. 5 (1916), cântec pentru soprană sau tenor cu acompaniament de piano, versuri de George Georgescu-Theologu.
• Las-o-n colo dragostea, romanță pentru voce și pian, versuri de Ana Conta-Kernbach, București.
• Vino, remărită pentru voce și pian, Bucureşti.
• Cântecul meu, romanță pentru voce și pian, Bucureşti.
• Între păsări, opus 56, nr. 2, cântece pentru voce și pian, versuri de Mihai Eminescu, București.
• A semnat prima operã româneascã (Olteanca, 1880) şi primul concert pentru vioarã şi orchestrã din literatura noastrã muzicalã.
• A fost apreciat de mari personalități românești precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și George Enescu ca fiind fondatorul teatrului muzical românesc.
• Caudella a îmbogățit repertoriul național cu lucrări reprezentative („Petru Rareș”, „Adevărul și minciuna”, „Hatmanul baltag” și „Olteanca”), aproape toate inspirate din istoria poporului nostru.
• A fost primul profesor de muzică al lui George Enescu.
• Remarcabil orchestrator, compozitorul se impune printr-o paletă coloristică personală în peisajul artistic românesc de la sfârșitul secolului XIX.
• Creația de operă a lui Caudella se impune printr-un melodism, larg, de calitate, adeseori cu intonații populare orășenești.
Acasă
