• Urmează şcoala primară la Bucureşti.
• Între anii 1916-1922 îşi continuă studiile la liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui şi la liceul „Spiru Haret” din Bucureşti.
• În anul 1924 este admis ca student la Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti.
• Tot în anul 1924 este admis ca student şi la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti.
• Având un interes mai mare pentru matematică, el părăseşte Universitatea Politehnică în anul 1929 în ciuda faptului că trecuse toate examenele din primii trei ani.
• În anul 1929 îşi susţine teza de doctorat cu lucrarea „Mecanica analitică a sistemelor continue” în faţa unei comisii conduse de Gheorghe Ţiţeica şi având ca membri pe Dimitrie Pompeiu şi Anton Davidoglu.
• Teza sa de doctorat este publicată tot în anul 1929 la editura Gauthier-Villars şi primeşte comentarii favorabile din partea unor savanţi precum Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy.
• În anul 1930 pleacă la Paris unde studiază la Sorbona.
• În anul 1931 îşi susţine examenul de docenţa cu lucrarea „Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique”.
• În anul 1931 se întoarce în România şi este numit conferenţiar la Facultatea de Matematică din Iaşi.
• La scurt timp după numirea sa pleacă la Roma cu o bursă de studii Rockefeller.
• A ţinut primul curs de algebră modernă din România intitulat „Logica şi teoria demonstraţiei”.
• A publicat lucrări în domenii precum mecanica, analiza matematică, geometria, algebra şi logica matematică.
• A introdus algebre numite de el „Łukasiewicz trivalente şi polivalente” mai târziu numite „Łukasiewicz-Moisil”.
• A insistat şi ajutat la realizarea primelor calculatoare româneşti.
• A primit „Computer Pioneer Award” al societăţii IEEE în 1996, post-mortem. „Computer Pioneer Award” a fost înființată în 1981 de către Consiliul de administrație al IEEE Computer Society pentru a recunoaşte și onora viziunea acelor oameni ale căror eforturi au condus la crearea și dezvoltaterea continuă a industriei calculatoarelor. Premiul este acordat persoanelor remarcabile a căror principală contribuție la conceptele și dezvoltarea domeniului calculatoarelor a fost făcută cu cel puțin cincisprezece ani mai devreme
• A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filozofie.
• A fost ambasador al României la Ankara.
• Prin decret al Consiliului de Stat i s-a decernat în 1964 titlul de „Om de ştiinţă emerit”.
• „Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează.”
• „Doar prostia are intermitenţe.”
• „Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească...”
• „Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.”
• „Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.”
• „Acu câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedintă.” (Grigore Moisil după ce a fost întrebat despre vise).
• „Orice om are dreptul la un pahar de cognac. Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac... şi aşa mai departe” (Grigore Moisil explicând principiul recursivităţii)
• O reporteră: „Ştiţi că adevărul supără!”. Grigore Moisil: „Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată”.
• „Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi”.
• „Duşmanii se recrutează dintre prieteni”.
• „Eu sunt omul care demonstrez, nu conving”.
• “Foarte curând oamenii se vor împărți în două categorii: oameni bătrâni și oameni care știu să lucreze la calculator”.
Viorica Moisil (1979), „O familie ca oricare alta”, Editura Albatros, republicată în 1989 la Cartea Românească.
Viorica Moisil (2002), „A fost odată... Grigore Moisil”, Curtea Veche
Sergiu Rudeanu, Afrodita Iorgulescu, George Georgescu şi Cătălin Ioniţă (2001), „G. C. Moisil memorial issue”, Multiple-Valued Logic 6 (2001), no. 1-2, Gordon and Breach, Yverdon, 2001
Acasă
