Nicolae Ghika-Budeşti

Arhitect român, promotor al renaşterii vechii arhitecturi româneşti

Data și locul nașterii

22 Decembrie 1869, Iaşi

Data și locul morții

16 Decembrie 1943, Bucureşti

Educație

• 1877-1881 – Cursurile primare în Lausanne, Elveția
• 1881-1884 – Cursurile liceale le urmează la Școala Monge din Paris
• 1889-1893 – Cursurile Școlii de Șosele și Poduri din București, fiind student al ing. Anghel Saligny
• 1893-1901 – Cursurile de arhitectură la Școala națională superioară de arte frumoase din Paris; atelierul profesorului Victor Laloux (1850-1937)

Activitate

• 1905-1906 – Arhitect în cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucțiunii Publice
• 1906-1943 – Arhitect și șef al Serviciului Tehnic, consultant al Comisiei Monumentelor Istorice
• 1910 -1938 – Profesor al Școlii de Arhitectură
• 1930 – Membru de onoare al Academiei Române
• 1932-1935 – Președintele Societății Arhitecților Diplomați din România
Publicaţii
• Mânăstirea Probota (cu G. Balș), București – Institutul de arte grafice Carol Göbl, 1909 (Arta românească nr. 3)
• Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. I. Înrâuririle străine de la origine până la Neagoe Basarab, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) XX (1927), fasciculele 53-54, paginile 121-158
• Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. II. Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea, în BCMI, XXIII (1930), fasciculele 63-66
• Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. III. Veacul al XVII-Iea, în BCMI XXV (1932), fasciculele 71-74
• Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. IV. Noul stil din veacul al XVIII-lea, în BCMI, XXIX (1936), fasciculele 87-90

Povești care ne merg la suflet

• Istoriografia de arhitectură îl socoteşte un continuator inspirat al începuturilor marcate de personalitatea lui Ion Mincu şi, alături de colegul său de generaţie Petre Antonescu, unul dintre stâlpii curentului neoromânesc în arhitectura din primele decenii ale secolului 20.
• Cea mai importantă clădire proiectată de Nicolae Ghika-Budeşti este Muzeul Ţăranului Român construit în etape între 1912 şi 1939. Muzeul este construit din piatră tradiţională, cărămidă şi ţiglă, este remarcabil atât pentru echilibrul compoziţional, o caracteristică a arhitecturii tradiţionale româneşti,cât şi pentru dimensiunile sale monumentale.
• Alte clădiri semnificative: Casa Rosetti din București, Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești, Biserica Cuţitul de Argint din Bucureşti, Biserica Sf. Nicolae din Copou, Iaşi (al cărei ctitor a fost Nicolae Iorga).
• Nicolae Ghika-Budești a fost fiul lui Eugen Ghika-Budeşti (1843-1919), pictor şi mare proprietar de moşii, şi al Elenei Cantacuzino. Pictorul Theodor Pallady era nepotul ei de soră, iar arhitectul G. M. Cantacuzino, îi era nepot de frate.
• „Stilul Ghika-Budeşti este inconfundabil şi poartă o puternică amprentă moldovenească: cărămida aparentă, discurile ceramice smălţuite, ancadramente neogotice la uşi şi ferestre. Nelipsite sunt turnul-foişor de inspiraţie mănăstirească, arcul-potcoavă, decoraţia cu „dinţi de fierăstrău” şi motivele geometrice. În mod special, arcul-potcoavă este particularizat, prezentând o acoladă în partea superioară. Cromatica faţadelor construcţiilor sale combină nuanţele de roşu-cărămiziu cu verdele ceramicii decorative şi nuanţele deschise ale tencuielii în similipiatră. În concluzie, putem observa o sinteză a elementelor arhitecturii munteneşti şi moldoveneşti care au condus la un stil propriu Ghika-Budeşti.” (Asociaţia şi Editura Istoria Artei)

Autori

  • Irimia Teodora

Legături utile