Dumitru Bagdasar

Geniu al neurologiei româneşti

Data și locul nașterii

17 Decembrie 1893, Roşieşti, jud. Fălciu, azi Vaslui

Data și locul morții

16 Iulie 1946, Bucureşti

Educație

• Clasele I-VIII: Şcoala primară din Roşieşti
• Clasele IX-XII: Liceul „Gh. Roşca Codreanu”
• Urmează Facultatea de Medicină la Institutul Medico-militar între 1913-1919 şi în 1922 primeşte titlul de doctor în medicină
• Între 1922-1926 se specializează în neurologie sub conducerea lui Gheorghe Marinescu şi Ion Noica şi în chirurgie sub îndrumarea lui Dumitru Butoianu

Activitate

Activitate profesionala
• În 1927 îşi dă demisia din armată şi face studii de specializare în America, la Boston, în clinica lui Harvey Cushing
• S-a transferat la Spitalul de urgenţă din Bucureşti ( 1933 ), iar din 1935 la Spitalul Central, prin concurs
• În calitate de Ministru al Sănătăţii a creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti
• Între anii 1945 – 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare (1948), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului Central primeşte numele savantului
• Întreaga sa activitate operatorie şi de cercetare şi-a găsit sinteza în volumul redactat în franceză împreună cu Constantin Arseni, "Traité de Neurochirurgie", apărut postum în 1951 în Editura Academiei Române. În anul 1945 este numit profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi, în acelaşi an, primeşte însărcinarea de Ministru al Sănătăţii
• Colaborarea lui D. Bagdasar cu C. Arseni a culminat cu monumentalul Traité de neurochirurgie (600 de pagini, tradus in franceză de dr. Maria Niculescu şi publicat de Academia Republicii Populare Române) care a reprezentat o sinteză a vastei experienţe si documentări neurochirurgicale a lui D. Bagdasar şi a cercetărilor făcute impreună cu C. Arseni. Din păcate, acest tratat a văzut lumina tiparului prea tarziu, dupa moartea lui.

Activitate politică
• După 1944 a mai făcut parte şi din Comitetul Executiv al Partidului Naţional Popular. A fost unul din iniţiatorii ARLUS -ului, luptând contra partidelor politice istorice (Naţional – Ţărănesc şi Liberal)
• A fost ministru doar treisprezece luni: 6 mart. 1945–24 apr. 1946. Îmbolnăvindu-se, ministru ad-interim la Sănătate va fi numit Petre Constantinescu-Iaşi, licenţiat în istorie, unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist (1921). La 1 dececembrie 1946, fotoliul de la sănătate va fi ocupat de dr. Florica Bagdasar.

Povești care ne merg la suflet

• Despre D. Bagdasar, dr. Arseni nota: "În primul rând, personalitatea doctorului Bagdasar era dominată de o nevoie fundamentală de instruire vastă şi profundă, de tenacitate şi de o neobişnuită putere de muncă. Aş spune că această nevoie era la el una vitală, nu putea trăi fără a se instrui şi fără a munci".
• Era cunoscut în Europa şi a făcut peste 2000 de operaţii pe sistemul nervos, la pacienţi români şi din străinătate.

Autori

  • Bulgaru David Constantin, 9E

Bibliografie

  • Personalităti româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982)

Legături utile