Martha Bibescu

Figură-cheie a literaturii, diplomaţiei şi a aristocraţiei europene interbelice

Data și locul nașterii

28 Ianuarie 1889, Bucureşti

Data și locul morții

28 Noiembrie 1973, Paris

Educație

• la început de educaţia sa se ocupă diferite instituitoare
• pensionul Dubuc de la Biarritz (şcoală de fete)

Activitate

Activitatea ca scriitor
• în 1908 publică prima sa carte, „Les Huit Paradis” în Franţa
• în 1923 scrie „Isvoru, Le Pays de Saules” şi „Le Perroquet Vert”
• în 1927 publică „Le destin du lord Thomson of Cardington”
• în 1928 tipăreşte „Au bal avec M. Proust” şi „Noblesse de robe”
• în 1931 scrie „Croisade pour l’anémone”
• în 1935 publică „Le rire de la Naïade”
• în 1970 scrie „Le Confesseur et les poètes”
• în 1972 tipăreşte „Échanges avec Paul Claudel”

Activitatea politică
• a susţinut, încă înainte de 1914, intrarea în război a României alături de Franţa şi Anglia
• a avut un rol important în combaterea simpatiilor pro-germane
• la castelele Marthei Bibescu se întâlneau diplomaţii ţărilor în conflict aflaţi în misiune la Bucureşti
• în Primul Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici
• i-a cultivat pe germani pentru a culege informații
• a avut relații în cercurile politice europene și americane: Asquith, șeful partidului liberal din Marea Britanie, Ramsay Mc Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei, i-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogoșoaia
• a scris despre mersul războiului şi despre atmosfera dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial dovedind o bună cunoaştere a relaţiilor dintre principalele puteri europene la acea dată

Activitate ca principesă
• s-a dedicat 17 ani alături de un arhitect veneţian să redea strălucirea castelelor Mogoşoaia şi Posada
• a făcut din castelele sale centre culturale politice cunoscute în lumea întreagă

Activitate literară şi distincţii
• întreţinerea unor legături intelectuale cu scriitori ca Marcel Proust, Paul Claudel
• întreaga activitate culturală, diplomatică este marcată de un spirit românesc şi european
• evidenţiază spiritul român prin romane, corespondenţă literară, eseuri
• opera sa este înscrisă în circuitul prestigioasei literaturi europene
• în 1954 primeşte Marele Premiu de Literatură al Academiei Franceze
• în 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă şi literatură franceză din Bruxelles
• în 1962 primește din partea Franței Legiunea de Onoare (Légion d'honneur), cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză

Povești care ne merg la suflet

• „Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc. Ați scris cărți mai importante decât acest 'Bal'; dar nu este vreuna care să mă miște mai mult.” (François Mauriac)
• „Prințesa Bibescu a anticipat unele descoperiri ale istoriografiei contemporane, îndeosebi valoarea neprețuită a culturilor populare și funcția dătătoare de viață a istoriografiei europene, în sensul că orice cercetare istorică adevărată ajunge la conștiința unității culturale și spirituale a Europei.” (Mircea Eliade)
• „Cunoscută și sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la 'Ora Culturii Franceze', a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după 'țara sălciilor' și amintirea prieteniilor lăsate în țară.”( Șerban Cioculescu)
• Ultimii ani ai vieții au fost marcaţi de legătura cu Charles de Gaulle. Unii cred că a fost ultima ei mare iubire. E mult spus. Primul preşedinte francez a priceput însă cel mai bine cine era cu adevărat Martha Bibescu. I-a scris: „Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.” Ea n-a vrut să fie însă decât „un martor al istoriei”. Şi a fost.

Autori

  • Cucoranu Corina, 9E

Legături utile