Alexandru Dimitrie Xenopol Istoric şi teoretician al istoriei de formaţie enciclopedică, autorul primului tratat de istorie a  Data și locul nașterii 23 Martie 1847, Iaşi Data și locul morții 27 Februarie 1920, Bucureşti Educație • Începe învăţământul şcolar la pensionul tatălui său unde învaţă în limba franceză. Continuă la Bacău, unde se mută cu familia, în casa boierului Ruset.
• 1856 – Revine la Iaşi la Pensionul de băieţi „Constantin Athanasiade”.
• 1861 – Devine elev la Şcoala „Trei Ierarhi”, apoi la Academia Mihăileană. După absolvirea clasei a V-a se înscrie la „Institutul Academic” unde îi are ca profesori pe T. Maiorescu, Gr. Cobălcescu, P.Poni, I. Canagiani, I. Melnik ş.a.
• 1867 – Trece cu succes examenul de bacalaureat, apoi urmează cursuri universitare la Berlin (drept şi filosofie), fiind primul beneficiar al unei burse de studii din partea Societăţii Junimea. A studiat cu mari sociologi cum sunt Spencer, Malthus, Buckle sau Compte care au contribuit la apropierea sa de sociologie.
• 1871 – Obţine doctoratul în drept la Berlin şi în filosofie la Giessen, ambele cu „magna cum laudae”.
Activitate • Întors în ţară are o dublă traiectorie profesională: în magistratură (prim procuror la Iaşi, iar din 1878 avocat) şi universitară.
• 1871 – Un comitet din care făcea parte Titu Maiorescu şi Vasile Pogor, îl nominalizează pe tânărul de 18 ani Alexandru Xenopol pentru a susţine discursul aniversar la Serbările de la Putna
• 1871 – Predă istoria la Institutul Academic
• 1875-1883 – Suplinitor la catedra de istoria românilor de la Universitatea din Iaşi, iar din 1883 titular la catedrei.
• 1888 – Începe publicarea primei vaste sinteze istorice a românilor: „Istoria românilor din Dacia Traiană”
• 1896 – Apare la Paris, în două volume, traducerea prescurtată a „Istoriei românilor din Dacia Traiană” („Histoire des Roumains de la Dacie Trajane”) Mai mult +
• 1891– Trece la catedra de istorie medie, modernă şi contemporană a Universităţii din Iaşi, mai întâi ca suplinitor, apoi conducând-o până la sfârşitul vieţii.
• 1896 – Devine membru al Academiei Române
• 1898-1901 – Este rector al Universităţii din Iaşi
• 1899 – Este editat la Paris (1899) şi la Iaşi (1900) volumul „Principiile fundamentale ale istoriei”, completat şi tipărit în 1908 sub titlul „Theorie de l’histoire”. Datorită acestei opere este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris.
• 1914 – Devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Morale si Politice din Paris
• 1916 – Este ales vicepreşedinte al Societăţii de Sociologie din Paris.
• Este premiat de Academia Română pentru lucrările „Studii economice” (1880), „Istoria românilor din Dacia Traiană” (1889 şi 1893) şi de Académie des Sciences Morales et Politiques (1896) pentru lucrarea „Histoire des Roumaines de la Dacie Trayane”
Principalele opere
• 1879 – „Studii economice”, culegere de diferite texte pe teme economice tipărită la Iași
• 1884 – „Teoria lui Röesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană”, Iași, lucrare scrisă ca replică la lucrarea Romänische Studien, elaborată de istoricul german Robert Röesler (1840 -1881), apărută la Viena în 1871
• 1885 – „Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge”, Paris
• 1887 – „Etudes historique sur le peuple roumain”, Iaşi
• 1888-1893 – „Istoria românilor din Dacia Traiană”, editată la Iași, având: volumul I, 623 de pagini, volumul II, 590 de pagini, volumul III, 680 de pagini, volumul IV, 663 de pagini, volumul V, 770 de pagini și volumul VI, 668 de pagini, la care sunt adăugate un număr de șapte hărți.
• 1896 – „Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’a l’Union des Principautés en 1859”, apărută la Paris în două volume, însumând 1132 de pagini şi trei hărţi
• 1899 – „Les principes fondamentaux de l’histoire”, lucrare apărută la Paris
• 1900 – „Principiile fundamentale ale istoriei”, volum editat la Iași
• 1908 – „La thėorie de l’histoire”, lucrare publicată la Paris
• 1914 – „Românii și Austro-Ungaria”, Iași
• Scrieri despre domniile lui: Ștefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1886), Scarlat Callimachi (1897), Alexandru Ioan Cuza (1903) sau despre Nicolae Kretzulescu (1915); amplele referiri la confruntările militare dintre ruși și turci, prezentându-se urmările acestora pentru Țările Române (1880); luptele politice interne între Drăculești și Dănești (1907) sau Istoria partidelor politice în România (1910).
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • În toamna anului 1888, Nicolae Iorga se înscrie la Facultatea de litere a Universităţii din Iaşi. După numai un an de cursuri, în 1889, el susţine 27 de examene şi-şi ia licenţa, obţinând calificativul magna cum laude. D. Xenopol l-a descoperit pe tânărul Iorga, a intuit genialitatea lui, şi a făcut orice pentru susţinerea acestuia. Astfel, Xenopol se luptă cu autorităţile universitare ca studentul Iorga să dea cât mai multe examene pentru a scurta perioada de studii universitare. Mai mult, Xenopol organizează un banchet pentru Iorga – fapt inedit în viaţa academică autohtonă – la care au participat toţi profesorii în frunte cu rectorul Universităţii ieşene, Neculai Culianu. Convins de calităţile şi cunoştinţele lui Iorga, Xenopol îşi asumă rolul de mentor acţionând în sprijinirea lui şi nu ezită să-i solicite lui Th.Rosetti, ministru al cultelor şi instrucţiunii primirea în audienţă a lui Iorga pentru a primi bursa de studii în străinătate.
• La înmormântarea lui A. D. Xenopol, fostul său elev Nicolae Iorga, spunea despre Xenopol că acesta nu era numai învăţatul român care făcea cinste patriei sale, dar şi „un sol statornic şi totdeauna bine primit al drepturilor noastre naţionale”. Mai mult +
• Titu Maiorescu îl descoperă pe Xenopol, elev fiind la Institutul Academic din Iaşi. Maiorescu îl propune pe Xenopol ca bursier al Junimii la Berlin pentru studiul istoriei şi al filosofiei. În 1871, reîntors de la studii în străinătate cu două doctorate, Xenopol a fost acceptat în societatea Junimea (în “Amintiri despre Junimea” Iacob Negruzzi îl caracteriza drept “cel mai iubit şi mai alintat copil al Junimii”). În 1878 Xenopol părăseşte Junimea şi se înscrie la liberalii moderaţi conduşi de M. Kogălniceanu. Deşi la momentul respectiv nu mai făcea parte din Junimea, drept recunoştinţă pentru sprijinul dat, Xenopol a dedicat prima sa lucrare de anvergură lui Maiorescu: “Războaiele dintre Ruşi şi Turci şi înrâurirea lor asupra ţărilor române”, apărută la Iaşi în 1880.
• Despre tezele sale de doctorat, A. D. Xenopol povesteşte: „În 1871 dădui ambele doctorate obținând la ambele notarea magna cum laude[22]. Doctoratul în drept a trecui la Berlin și anume în limba latină. Pentru a putea vorbi latinește, luai ore de exerciții cu un bătrân profesor de latinește Apitius care'mi revăzu și textul latin al tezei mele, spre a-i îndrepta limba. Apitius se minuna unde am învățat așa de bine latinește, de nu mi-a găsit în 98 de pagini decât vr'o 15 greșeli de stil. Cu câtă bucurie putui să-i spun, că aceasta o făcusem cu profesorul meu din Iași, Zaharia Columb.”
• Xenopol aduce istoria în spaţiul public. El a militat pentru a scoate istoria dintre zidurile universităţii şi orice intervenţie a sa porneşte de la date sau evenimente istorice.
• Pornind de la un articol din „Neue Freie Presse” care denigra românii sistematic Xenopol afirmă imperativul implicării în contracararea acestor poziţii, în scrisoarea către Iacob Negruzzi din 5 februarie 1869: „atunci nu cred că trebuie să tăcem, e de datoria oricăruia care poate s-o facă, să se opună torentului de calomnii şi de miserii ce se povestesc în lume asupra noastră”.
Citate
• „Adevărurile fundamentale rămân aceleaşi pentru toate timpurile.”
• „Cugetarea omenească nu poate niciodată pătrunde pe deplin ultima raţiune a lucrurilor.”
• „Oceanul adevărului este nesfârşit. În zadar se înaintează pe urmele lui. Orizontul se îndepărtează mereu.”
• „Făţărnicia este una din cele mai grele arte de care poate să se mândrească răutatea omenească.”
Mai puțin - Autori Legături utile |
Acasă
