Victor Brauner

Pictopoetul

Data și locul nașterii

15 Iunie 1903, Piatra Neamţ

Data și locul morții

12 Martie 1966, Paris

Educație

• Face şcoala primară la Viena
• 1914 – Revine în ţară şi încheie studiile primare la Piatra-Neamţ
• 1916 – Locuieşte temporar în Brăila unde studiază la liceul evanghelic
• 1919-1921 – Urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase (cu profesorii Dimitrie Serafim şi Costin Petrescu)
• 1921-1922 – Studiază în atelierele lui Horia Igiroşianu şi C. Vlădescu

Activitate

• 1923 – Îi cunoaşte pe Marcel Iancu, Ion Vinea şi Ilarie Voronca, realizând ilustraţia cărţii de poeme Restrişti, a celui din urmă
• 1924, octombrie – Prima expoziţie personală (50 de lucrări) la galeria Sindicatului artelor frumoase; fondează revista 75 HP (împreună cu Ilarie Voronca, Ştefan Roll şi Mihai Cosma/Claude Sernet), unde publică manifestul «PICTOPOEZIA» (inventat în colaborare cu Ilarie Voronca)
• 1924, noiembrie – Participă la prima expoziţie a artei de avangardă, organizată de revista Contimporanul
• 1925 – La invitaţia lui M.H. Maxy, colaborează cu desene la revista Integral
• 1925-1927 – Prima călătorie la Paris, unde rămâne în tot acest interval
• 1927-1929 – Revine în ţară pentru satisfacerea stagiului militar
• 1928 – Începe colaborarea cu Saşa Pană şi revista de avangardă cu tendinţe dadiste şi suprarealiste «unu» (până în 1932)
• 1931 – Pictează celebrul «Autoportret cu ochiul enucleat”

Mai mult +

• 1932 – Aderă la grupul suprarealiştilor
• 1933 – Expune la al VI-lea Salon al Supraindependenţilor; prin Yves Tanguy, îl cunoaşte pe André Breton, care-i solicită colaborarea la Violette Nozière
• 1934 – Prima expoziţie personală la Paris (Galeria Pierre), prefaţa catalogului fiind semnată de André Breton
• 1935 – Revine la Bucureşti; în aprilie deschide prima expoziţie personală a unui suprarealist român, la Galeria Mozart (tablourile sunt sechestrate până ce va achita chiria sălii); ilustrează texte de Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun şi Saşa Pană
• 1936 – Încearcă, fără să reuşească, înfiinţarea unei asociaţii a tinerilor artişti români, cu o revistă proprie (de poezie şi „apolitică”);
• 1938 – Pleacă şi se instalează definitiv la Paris
• 1939, mai – Expoziţie personală la Galeria Henriette
• 1940 – Sub ameninţarea ocupaţiei naziste, părăseşte Parisul, refugiindu-se la Perpignan şi Saint-Feliu d'Amont, în Pirineii orientali
• 1941 – Bolnav, obţine un permis de şedere la Marsilia, unde se afla o mare parte a grupului suprarealist
• 1942-1944 – Locuieşte la Remollon şi Celliers de Rousset; acum descoperă tehnica picturii în ceară
• 1945 – Se întoarce la Paris, instalându-şi atelierul în clădirea unde lucrase şi Henri Rousseau, pe str. Perrel
• 1946 – Expoziţie personală la galeria Pierre Loeb
• 1947 – Participă la marea expoziţie internaţională „Suprarealismul în 1947”, organizată de André Breton la Galeria Maeght (expune altarul „Masa-Lup”); expoziţie personală la Galeria Julian Levy din New York
• 1948 – Bolnav, dar mai ales neliniştit de expulzarea rezidenţilor români cu situaţia neclară în Franţa, se retrage la prietenii săi din Elveţia, familia Stauffacher; aici pictează seria de „Mammalies”; solidarizându-se cu prietenul său R. Echaurren-Matta, este exclus din grupul suprarealist
• 1950 – Închiriază o casă în Normandia, la Blonville, unde lucrează seria de picturi „Retractes”
• 1951 – Expoziţie personală la Hanover Gallery din Londra
• 1953 – Bolnav, se retrage din nou în Sud, la Vallauris, lucrând într-un atelier de ceramică, unde se întâlneşte cu Pablo Picasso; începe colaborarea cu galeristul Alexandre Iolas
• 1954 – Participă la Bienala de la Veneţia şi călătoreşte mult prin Italia; i se dedică prima monografie, „Victor Brauner, l'illuminateur” de Sarane Alexandrian (Ed. Cahiers d'art)
• 1958 – Două expoziţii personale în Italia, la Milano (Galleria del Naviglio) şi Roma (Galleria Selecta)
• 1959 – Îşi mută atelierul în Montmartre, pe rue Lepic; apare albumul monografic „Brauner” de Alain Jouffroy (Ed. Georges Fall)
• 1960-1961 – Călătoreşte în Spania (la Madrid şi Barcelona) şi Italia
• 1961 – Îşi cumpără o casă în Normandia, la Varengeville, pe care o botează „Athanor” (cuptorul alchimiştilor), aici continuând să lucreze în cea mai mare parte a timpului
• 1962 – Expoziţia „Codex d'un visage” (acqua-forte), la Galeria Le Point Cardinal din Paris
• 1963 – Primeşte cetăţenia franceză
• 1965 – Retrospectivă personală itinerantă, deschisă în muzee din Hanovra, Viena, Haga şi Amsterdam
• 1966 – I se rezervă o sală în pavilionul francez, la Bienala de Artă de la Veneţia; moare la 12 martie, piatra lui funerară din cimitirul Montmartre purtând inscripţia: „A picta este viaţa, adevărata viaţă, viaţa mea” („Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”).

Mai puțin -

Povești care ne merg la suflet

• André Breton manifesta o mare admiraţie pentru Victor Brauner: „Numai tu reprezinţi spiritul demoniac modern; tu exprimi la cel mai înalt nivel fantasticul din zilele noastre.”
• „Victor Brauner este incontestabil unul dintre pictorii cei mai interesanţi, cei mai originali din această epocă, a cărui operă şi personalitate, chiar şi în perioada când era necunoscut, au exercitat întotdeauna un fel de fascinaţie ocultă. A fost înconjurat de o aură legendară, datorită caracterului enigmatic al majorităţii compoziţiilor sale şi împrejurărilor fatale în timpul cărora şi-a pierdut un ochi.” Sarane Alexandrian
• În 1931 pictează celebrul Autoportret cu ochiul scos, aflat astăzi în colecţia Centrului Georges Pompidou. Câţiva ani artistul rămâne preocupat obsesiv de această temă, o serie halucinantă de lucrări reluând în diverse formule tema orbirii, ilustrată prin ochiul pierdut. Această obsesie s-a dovedit a fi o coincidenţă macabră, şapte ani mai târziu, pe 27 august 1938, Victor Brauner, îşi pierde un ochi într-o dispută violentă dintre Oscar Dominquez şi Esteban Frances. Nefericita întâmplare a transformat Autoportretul de la Pompidou, cea mai cunoscută lucrare pe această temă semnată de Brauner, conform scriitorului argentinian Ernesto Sabato, în cea mai „controversată şi ocultă” operă din istoria artei.
• Brauner a fost un artist al ideilor, inspirat de ştiinţele oculte, politică, psihologie şi preocupat de hasidism, evenimenţialitate, misticism şi mai ales supra-realitate. Artistul a fost înţeles târziu, de către puţini oameni rafinaţi. Eugen Ionescu scria după moartea sa: „Era inteligenţa însăşi, umorul însuşi, blândeţea însăşi; şi avea aceeaşi dificultate de a trăi ca mine.”
• „Naţiunea pe care o prefer este imaginaţia!” Victor Brauner
• „Pictura mea este autobiografică. Eu îmi povestesc viaţa. Viaţa mea este exemplară, pentru că este universală. Ea povesteşte, de asemenea, reveriile primitive în forma şi în timpul lor.” Victor Brauner, 1962

Autori

  • prof. Emanuela Cerchez

Bibliografie

  • Mihaela Petrov – Victor Brauner. Cuvântul scris şi opera plastică, 1934–1965. Editura Humanitas

Legături utile