Andrei Mureşanu

Autorul poemului „Deşteaptă-te, române!” – imnul de stat al României

Data și locul nașterii

16 Martie 1816, Bistriţa

Data și locul morții

12 Octombrie 1863, Braşov

Educație

• 1825 – Este primit la Şcoala normală săsească din Bistriţa, apoi la liceul piariştilor din acelaşi oraş.
• 1832 – Merge la Blaj, unde studiază doi ani filosofia, apoi teologia, avându-i profesori pe Timotei Cipariu şi George Bariţiu, coleg mai vârstnic şi care îi va deveni prieten apropriat.

Activitate

• 1838 – Merge la Braşov ca institutor la Şcoala Română, chemat de George Bariţiu care era directorul şcolii. Trece apoi profesor la Gimnaziul Romano-catolic din Braşov.
• 1839 – Începe să colaboreze la revistele lui George Bariţiu: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta de Transilvania” cu poezii şi articole. Debutul îl face cu poezia Fetiţa şi păsărica. Semnează uneori cu pseudonime: Sereţeanu, Urziceanu, dar mai ales Eremitul din Carpaţi. Publică şi traduceri, prelucrări şi adoptări după autorii întâlniţi în revistele străine.
• 1843-1847 – Publică numeroase poezii în revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”
• 1848 – Andrei Mureşanu este printre fruntaşii revoluţiei române din Transilvania. În toiul revoluţiei scrie şi publică în „Foaie pentru minte, Inimă şi literatură”, imnul care îl va face celebru: Un Răsunet (cunoscut sub numele Deşteaptă-te, române), care devine marşul revoluţionarilor români din Transilvania, iar după 1989 - imnul de stat al României.
• 1849 – După înfrângerea revoluţiei din Transilvania Andrei Mureşanu trece Carpaţii în Muntenia, împreună cu George Bariţiu; sunt luaţi prizonieri de armata ţaristă şi duşi în nordul Moldovei. Eliberat, Andrei Mureşanu se stabileşte la Sibiu ca funcţionar (Concepist Guvernial) şi translator de limba română la Buletinul Oficial al guvernului. La Sibiu colaborează cu poezii şi articole la ziarul local „Telegraful Român”.
• 1850 – Publică în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” poeziile Un devotament familiei Hurmuzachi şi Vers funeral.
• 1853 – În „Telegraful român” publică articolele: „Arţile sau măiestriile cele frumoase”, „Românul şi poezia lui”, „Românul în privinţa muzicei”, „Românul în privinţa picturei (zugrăvirei)”.
• 1854 – În „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” publică poeziile: Trei monumente la Buzău, Focşani şi Iaşi; Locul fericirii; Anul Nou 1855; Moldova la anul 1855; Fanariotul şi darea; Cugetări I: Mintea; Cugetări II: Lumina şi adevărul; Cuvântul unui peregrin – toate semnate Eremitul din Carpaţi. În „Telegraful român” publică articolul Măiestria tipariului.
• 1862 – La Braşov îi apare unicul său volum de versuri: „Din poeziele lui Andreiu Murăşanu”, premiat de ASTRA (Asociaţia Românilor din Transilvania) cu 50 de galbeni.

Povești care ne merg la suflet

• „Arta presupune ştiinţă, însă ştiinţa nu totdeauna artă.” (Andrei Mureşanu)
• „Arta şi ştiinţele sunt ramurile uneia şi aceleaşi tulpine, una umbrează, nutreşte, coace sau aduce la maturitate pe cealaltă.” (Andrei Mureşanu)
• „Poezia a fost limba de comunicare între cei apăsaţi şi înfieraţi cu masca sclaviei.” (Andrei Mureşanu)
• „Înainte de gustare mă cuminec cu Poeziile lui Andrei Mureşanu, poezii care n-ar mai satisface nici cele mai modeste pretenţiuni ale iubitorilor de artă modernă, dar care sunt, totuşi, de o superioară nobleţe. Ele sunt ca pâinea aspră din cuminecătură, nu ca jimbla albă, moale şi fină din dejunul decadenţilor. Mureşanu – „omul frumos”, cântat şi realizat de el, este un erou al umanităţii şi ar trebui introdus pe zeci de pagini ale Mineiului nostru naţional, în locul atâtor sfinţi fără aproape nici un sens”. (Onisifor Ghibu)
• „Bistriţenii se mândresc cu faptul că Andrei Mureşanu s-a născut şi a copilărit la Bistriţa, iar amintirea poetului se păstrează vie şi prin casa memorială de pe strada ce-i poartă numele, singura casă memorială pe care o are oraşul.” (potrivit lui Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”)

Autori

  • Bouroş Mihaela

Legături utile