Lia Manoliu Prima sportivă din România consemnată în Cartea Recordurilor  Data și locul nașterii 25 Aprilie 1932, Chişinău, Republica Moldova Data și locul morții 9 Ianuarie 1998, Bucureşti Educație • 1954 – a absolvit Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti Activitate • 1948 - începe să practice atletismul, specializându-se în aruncarea discului
• 1952 - participă la Jocurile Olimpice de la Helsinki unde se clasează pe locul 6 la proba de aruncare a discului
• 1954 - primul record de senioare (44,85 m) la Budapesta
• 1955 - un nou record (46,02 m) la Olomouc (Cehoslovacia)
• 1956 - participă la cea de a 2-a Olimpiadă, Jocurile Olimpice de la Melbourne (locul 9)
• 1959 - la Jocurile Balcanice de la Bucureşti reuşeşte 2 recorduri (47,84 m şi 48,34 m)
• 1960 - laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma la proba de aruncare a discului
• 1964 - laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Tokyo la proba de aruncare a discului
• 1968 - laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexic la proba de aruncare a discului
• 1969 - se clasează pe locul 4 la Campionatele Europene de la Atena
• 1972 - reuşeşte cea mai lungă aruncare a vieţii ei (60,68 m)
• 1972 - participă la cea de a 6-a Olimpiadă consecutivă, Jocurile Olimpice de la Munchen, unde se clasează pe locul 9
• 1973 - 1990 – vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român
• 1990 - 1998 – preşedinte al Comitetului Olimpic Român
Distincţii
• 1973 - Trofeul internaţional pentru fair-play „Pierre de Coubertin” la Paris
• 1975 - Ordinul Olimpic "Colanul de Bronz"
• 1990 - Trofeul Comitetului Internaţional Olimpic „Femeia în Sport”
• 1994 - Trofeul Centenarului Comitetului Internaţional Olimpic
Povești care ne merg la suflet • La Mexic este prima atletă din istoria Jocurilor Olimpice aliniată la al cincilea start olimpic. Când totul pare să meargă bine, când Lia se acomodează cu altitudinea capitalei mexicane - ambianţa Jocurilor îi era atât de familiară - când e bucuroasă că îl are alături pe fratele Incint, venit din S.U.A., unde se afla la specializare, când simte, la antrenamente, că linia de 60 de metri nu este chiar o sperietoare, un accident la cotul drept (întindere de ligamente) pare să-i compromită toate speranţele. În săptămâna dinaintea concursului nu poate pune mâna pe disc. În ciuda tratamentului intensiv, a tuturor eforturilor pe care le face regretatul doctor I. Artănescu, durerile persistă. Va putea arunca? Şi bine că numărul concurentelor înscrise, 15, nu mai face necesară desfăşurarea calificărilor! Lia ştie că poate executa o singură aruncare. Cu orice risc, doar este vorba de Olimpiadă. Şi n-are 20 de ani, ci merge pe 37. Nu ştie însă cât poate arunca, după 10 zile în care făcuse doar piruete fără disc. Mai mult +
... Este a treia pe foaia de concurs. Intră în cerc, renunţă la balansul preliminar al braţului. Face pirueta, înceată dar sigură, "cade" în poziţie ideală, apoi trage de braţul bolnav, cu ură, parcă, adunând în această unică aruncare toată forţa de care era capabilă. Discul zboară frumos, lin, aşa cum a zburat întotdeauna la aruncările Liei, pluteşte deasupra stadionului şi aterizează dincolo de prelungirea imaginară a arcului de cerc trasat de steguleţul recordului olimpic: 58,28 m, noul record olimpic. Şi-a făcut datoria, pentru ea concursul a luat sfârşit... La 36 de ani si jumătate, la a cincea Olimpiadă, după două decenii de atletism, în luptă directă cu primele atlete care trecuseră de 60 de metri, constrânsă de accident la o singură aruncare, Lia este campioană olimpică, adică a lumii, trăieşte clipa de glorie visată de oricare atlet, urcă pe podiumul de premiere pe treapta cea mai înaltă.
• A murit din cauza unui infarct în ianuarie 1998 după ce a intrat în comă în timpul unei operaţii de tumoră pe creier. Este înmormântată la Cimitirul Bellu.
• Stadionul Naţional "Lia Manoliu" din Bucureşti a fost numit în cinstea ei.
Mai puțin - Autori Bibliografie - Legendele Olimpului Atletic – Vladimir Moraru – Editura Sport Turism, Bucureşti, 1983
Legături utile |
Acasă
