Miliţa Petraşcu Cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea  Data și locul nașterii 31 Decembrie 1892, Chişinău Data și locul morții 25 Ianuarie 1976, Bucureşti Educație • A urmat liceul la Chişinău
• 1907-1908 – s-a înscris la Şcoala de Arte Plastice „Stroganov” din Moscova, unde studiază sculptura în atelierul profesorilor Konionkov şi Dziubanov
• 1909 – studiază literele şi filosofia la Institutul „Bestujev” din Sankt Petersburg
• 1910 – pleacă la München, unde lucrează în Academia de pictură sub îndrumarea maeştrilor avangardei, Wassily Kandinsky şi Alexei von Jawlensky, şi ia contact cu echipa de creaţie a revistei germane „Jugend”
• 1910-1914 – din Germania pleacă în Paris, unde lucrează în atelierele lui Henri Matisse şi Antoine Bourdelle la Academia „La Grande Chaumière”
• 1919 – participă la Salonul Independenţilor cu un bust
• 1919-1923,1927 – face cunoştinţă cu Constantin Brâncuşi, care îi devine ghid în lumea sculpturii moderne
• 1932 – în căutarea unor noi posibilităţi de exprimare artistică, se duce în Iugoslavia unde studiază opera sculptorului Ivan Mestrovic
Activitate Activitate ca sculptoriţă
• 1925 – după căsătoria cu Emil Petraşcu, se stabileşte la Bucureşti, intrând în contact cu mişcarea avangardistă de aici, exercitată prin intermediul cercurilor de pe lângă „Contimporanul”, „Grupul nostru” sau „Criterion”. Participă la expoziţia internaţională organizată la Bucureşti de revista „Contimporanul”. În cadrul Salonului Oficial expune compoziţia „Joc de pisici”, care este premiată. În acelaşi an, Miliţa creează Monumentul Eroilor Regimentului 13 Artilerie, din Constanţa. Acesta se găseşte pe bulevardul Tomis, iar o copie a monumentului se află la Muzeul de Artă din Constanţa.
• 1927 – realizează mozaicul fântânii Mioriţa din Bucureşti.
• 1930 – la cea de a doua expoziţie a „Contimporanului” în Sala „Ileana” expune alături de alţi artişti de valoare: Marcel Iancu, Irina Codreanu. În acest an participă la expoziţia de Artă românească din Amsterdam.
• 1932 – face parte din grupul de iniţiativă care organizează în Sala „Ileana” expoziţia „Arta Nouă”. În cadrul Salonului Oficial din acelaşi an prezintă portretul actriţei Mărioara Voiculescu.
• 1933 – participă la Expoziţia mondială de artă futuristă de la Roma şi la a treia expoziţie a „Contimporanului” în Sala „Mozart”. În următorii ani expune în Germania, Italia, Austria, Anglia şi Franţa.
• 1936 – ridică la Târgu Jiu un monument în onoarea Ecaterinei Teodoroiu, care prezintă scene din viaţa şi activitatea militară a acesteia. În acelaşi an este inaugurată Fântâna Mioriţa din Bucureşti, care prezintă scene din balada Mioriţa.
• 1938 – realizează bustul lui Zamfir Arbore, care a fost expus la Chişinău, dar care după 1940 a dispărut.
• 1943 – este inaugurat bustul lui Alexandru Odobescu, amplasat în Rotonda scriitorilor din Parcul Cişmigiu din Bucureşti.
• Miliţa Petraşcu a realizat şi bustul de bronz de pe mormântul marii actriţe Maria Filotti, de la cimitirul Bellu din Bucureşti, bust care a fost furat. Tot de mâna ei a fost plămădit şi bustul lui Constantin I. Nottara.
• Sculpturi ale sale sunt expuse şi la Muzeul Zambaccian din Bucureşti, la Muzeul de Artă din Tulcea. La Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, Miliţa Petraşcu este prezentă cu trei busturi: Octavian Goga, Mihail Sadoveanu şi Tudor Vianu.
• Există un moment în biografia artistică a lui Constantin Brâncuşi şi a Miliţei Petraşcu când personalităţile lor s-au unit printr-un mariaj artistic: lucrarea în ghips „Cap expresie” de la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, care îl reprezintă pe Constantin Brâncuşi. Lucrarea a fost realizată de Miliţa Petraşcu dar, se pare, l-a avut „coautor” şi pe model.
• 25 aprilie 2001 – în Piaţa Dorobanţi din Bucureşti s-a inaugurat parcul Constantin Brâncuşi. În locul Statuii Lupoaicei din Bucureşti, a fost amplasat un bust al lui Brâncuşi, realizat de Miliţa Petraşcu. Lucrarea de artă plastică (bronz) „Portret Constantin Brâncuşi” de Miliţa Petraşcu este o donaţie a Fundaţiei Franco-Române Internaţionale către municipiul Bucureşti. Mai mult +
Activitate ca pictoriţă
• După etapa avangardistă încheiată în anii ’30, se ocupă cu predilecţie de arta portretului, devenind una dintre portretistele cele mai solicitate. Artista nu caută în chipul celui portretizat o dominanţă expresivă, ci reconstituie, în ansamblul detaliilor, atributele unei personalităţi.
• Lucrările sale cele mai reprezentative sunt portretele: Cellei Delavrancea, ale lui Octavian Goga, Tudor Vianu, C. Brâncuşi, George Bacovia, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, George Enescu, Ion Vinea, Mihail Jorja, ale pictorului francez Robert Delaunay, actriţelor Mărioara Voiculescu, Elvira Godeanu, sau Agepsina Macri, ultimele două fiind reprezentări nude care au şocat la vremea respectivă.
• Portretul în marmoră al Agepsinei Macri, soţia lui Victor Eftimiu, expus în Salonul Oficial în 1934 nu exprimă nimic frivol, monumentalitatea şi statismul acestui portret trimit la antichitatea clasică, în numele căreia nuditatea putea fi acceptată.
Mai puțin - Povești care ne merg la suflet • Sculptura Miliţei Petraşcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul său păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care lucrează cu Brâncuşi, să se apere de tentaţia imitării marelui maestru şi să nu încerce gestul simplu al abstracţiei. Miliţa Petraşcu dovedeşte inteligenţa formaţiei şi măsura dictată de temperamentul său, preluând din lecţia lui Brâncuşi abia sesizabilele deviaţii formale, care dau prospeţime lucrărilor sale.
• Cu prilejul vernisajului expoziţiei organizate împreună cu Marcel Iancu, în 1934, criticul Petru Comarnescu afirma: „Însuşirea principală a Miliţei Petraşcu rămâne şi calitatea de temelie a sculpturii înseşi: cultul formei pline, legată de spaţiu şi lumină... Impozante ca nişte monumente ale naturii, produse de eroziuni organice şi totuşi sensibile şi calde ca nişte fiinţe însufleţite – acesta este miracolul săvârşit de Miliţa Petraşcu”.
• Premiul Academiei Române (1942) şi al Uniunii Artiştilor Plastici, pentru întreaga activitate (1972): „Portretele Miliţei prezintă o mai mare diversitate în utilizarea mijloacelor de expresie, [...] de la figuri generice, care suportă trimiteri vag simbolice [...] şi până la portretele din anii de maturitate unde particularizarea fizionomică şi caracterologică devin prioritare, Miliţa a testat neobosită posibilităţi ale unui gen artistic de succes în societatea românească” (Ioana Vlasiu). Mai mult +
• „Mâinile Miliţei erau mici, delicate, fine şi în continuă mişcare. Ochii ei albaştri, cu schimbătoare reflexe de oţel, petrol şi turcoaz, purtau o privire uneori mirată, alteori neîncrezătoare sau nu rareori, transparentă pur şi simplu. Alteori ochii ei trădau o melancolie de necuprins, cu profunzimea unei fântâni infinite. Era mică de statură, fragilă, cu părul alb şi adesea în dezordine. Extrem de schimbătoare, putea fi uimitor de modestă, familiară şi caldă, pentru a deveni brusc directă, sarcastică, ironică, violentă, tragică şi agresivă. Alteori căpăta statura unui Goliat, prin atitudinea ei voit înţeleaptă. Fineţea şi delicateţea sa mă înduioşau adesea, iar sinceritatea ei m-a făcut de foarte multe ori să plâng. Din spatele biroului de la mezanin, mă fixa cu o privire de oţel şi, cu ochii întredeschişi, trimitea spre mine valuri de ordine, comenzi, sfaturi, critici şi amintiri, totul într-un amalgam care putea să dureze câteva ore. Am cunoscut, însă, şi o privire de multe ori mirată şi naivă, dar şi neîncrezătoare. În afară de privire, un lucru care mă lua întotdeauna prin surprindere, era râsul ei inegalabil, instantaneu, fulgerător, ironic, dar şi de o indefinibilă tandreţe. Am surprins-o de nenumărate ori trecând prin momente de mare tristeţe, mai ales atunci când, cu o lupă, se uita la ultimele scrisori şi fotografii, care o legau de un trecut ce părea să fie foarte îndepărtat”, evocă Adrian Costea, elevul Miliţei Petraşcu.
Mai puțin - Autori Bibliografie - Maia Cristea-Vieru. „Miliţa Petraşcu sau modernitatea clasicului” (1982)
- Simona Nistor. „Miliţa Petraşcu”, 1973
- Maia Cristea-Vieru: „Miliţa Petraşcu sau modernitatea clasicului”, cu prefaţă de acad. Ion Irimescu, Editura Litera, 1982
- Maia Cristea-Vieru. „La sculpture feminine entre les deux guerres”, Editura Maiko, 1999
- Ioana Vlasiu. Studiu introductiv la albumul „Miliţa Petraşcu”, 2005, Editura Arc
- George Marcu (coord.), „Dicţionarul personalităţilor feminine din România”, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.
Legături utile |
Acasă
